Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătorită pe 21 noiembrie, este cunoscută în lumea satului românesc sub denumiri variate precum Vovidenia, Obrejenia, Obedenia sau Ovidenia.
Termenul derivă din cuvântul slav „văvedenie,” care înseamnă „intrare.” Potrivit scrierilor lui Tudor Pamfile, această zi marchează „vederea” lumii binecuvântate de Dumnezeu la Blagoveștenie. Din această credință se trage și obiceiul ca sărbătoarea să fie ținută pentru sănătatea ochilor și claritatea vederii.
Se spune că noaptea de Ovidenie este una plină de minuni. Cerurile se deschid, iar noaptea strălucește cu lumină ca de foc aprins. Tradiția vorbește despre animale care pot grăi pe înțelesul oamenilor și comori ascunse care se dezvăluie celor cu suflet curat, strălucind cu flacără albastră. Pamfile menționa că „frumusețile cerului sunt văzute doar de cei buni la Dumnezeu, precum ciobanii care nu au văzut femeie la ochi.”
De Ovidenie, oamenii aprind lumânări pentru sufletele celor răposați, mai ales pentru cei plecați din această lume fără lumină. Se crede că aceste lumânări ard veșnic în lumea de dincolo. Tot în această zi, credincioșii împart bucate de post pentru sufletele celor adormiți, iar rugăciunile celor care își doresc copii capătă o putere aparte.
Un alt obicei spune că de Ovidenie, femeile ungeau cuptoarele cu lut pentru a „lipi” ochii lupilor și a-și proteja vitele de atacurile fiarelor. Se rostea atunci o invocație: „Eu nu ung uşa cuptorului, ci ung ochii duşmanului.”
În tradiția populară, Ovidenia marchează începutul iernii. Dacă ninge în această zi, iarna va fi capricioasă, dar anul următor va fi unul roditor. În schimb, cerul senin anunță o vară secetoasă.
