Războiul din Georgia reprezintăun nou capitol din istoria petrolului mondial. Ca și Hitler, în 1942, Putin are ochii îndreptați spre puțurile de petrol din Caucaz. Mirajul aurului negru a zăpăcit guvernele din lume și scopul nedeclarat al tuturor rămâne, în continuare, să-și apropie fiecare canistrele de pompele de petrol. Conflictul armat de acum care a pus lumea internaționalăpe jar, a pornit din regiunea Osetia, care este teritoriul Georgiei de când lumea, numai că rușii, în perioada Uniunii Sovietice, au făcut transfer de populație (ruși) în zonăși astfel ei au devenit niște ,,georgieni mai speciali”. După cum s-a întâmplat și în Republica Moldova și în Nagorno Karabah și în Kaliningrad, cu scopul de a deține în zone armament și populație pro rusă. Față de cele ce se întâmplăîn zona Caucazului, Rusia este un stat agresor. De aici trebuie plecat, atunci când se analizeazăsituația și nu de la scumpirea gazului metan sau incinerea burselor.” Marele Urs” a provocat Georgia pe propriul ei teritoriu, deși a recunoscut granițele țării încă din 1991. Rușii au procedat așa cam peste tot, adică au rupt o bucă țică de la provincia X și au lipit-o provinciei Y, iar de la provincia Y au rupt alta bucă țică pe care au dat-o în compensație provinciei X. Au făcut asta cu toate „provinciile” fostei URSS și în plus au făcut și deportări și s-au jucat cum au vrut cu populația. Au mers pe principiul „Dezbinăși cucerește”, un principiu pe care Stalin l-a aplicat cu succes, După război, când s-a jucat cu creionul pe harta URSS. Au fost create peste tot probleme în așa fel încât săpoatădomina mai ușor statele din jur. Conducă torii ruși sunt foarte buni în a exploata la maxim slăbiciunile adversarilor și de multe ori chiar ei sunt cei care creeazăaceste slăbiciuni.
De altfel Putin a pomenit la un moment dat ceva și despre Îinutul Secuiesc (evident ca săintimideze România). Fac pariu că dacă vreodatăRomânia și Basarabia ar lua hotărârea de a se uni, Transnistria și Îinutul Secuiesc „ar exploda” imediat, iar trupele rusești „eliberatoare” s-ar grăbi săfacă dreptate. Da, acesta e genul de dreptate pe care îl fac rușii. Din punctul meu de vedere, Osetia e un soi de Transnistria. Ce vedem acum acolo, s-a întâmplat deja în Transnistria cu diferența că basarabenii nu și-au apărat la fel de hotărâți țara (ar fi fost inutil). Presa internaționalăa comentat conflictul din Osetia de Sud, apreciind că președintele georgian s-a pripit când a ordonat declanșarea campaniei militare împotriva forțelor separatiste osete. Analiștii politici spun că este posibil ca președintele georgian Mihail Saakașvili săfi că zut în capcana Rusiei. Campania-fulger inițiatăde Georgia nu își are rostul pentru o țară cu o poziție slabă. Saakașvili a mizat pe faptul că Jocurile Olimpice vor fi un paravan pentru campania sa militară, dar această decizie nu a făcut decât să-i confere o imagine duplicitară, mai ales prin anunțul privind încetarea violențelor făcut înainte de a demara ostilitățile. Rememorând cele ce se întâmplă, din anul 1989 la zi, se poate vedea că americanii au vrut să”punămâna” pe Rusia și nu erau foarte departe. Agentul CIA Gorbaciov le-a facilitat acestora penetrarea. Chiar și bețivul Eltin a favorizat apropierea de granițele Rusiei. În țările limitrofe „marelui Urs”, s-a încercat infiltrarea, la conducere, a unor agenți CIA: Georgia, Lituania, Letonia, România, Bulgaria. Unii au fost loiali, alții „au trădat”, dar până la urmăUSA nu a putut acapara Rusia. Nu cu arma, ci prin preluarea bogățiilor. Mai apoi, spre marea lor decepție, a venit un KGB-ist isteț, un patriot fanatic și un mare om de stat. Acesta se numește PUTIN. Putin nu va lăsa niciodatăca bogățiile Rusiei săse scurgăprin conducte americane sau vest-europene și se va opune chiar armat.
Aceasta e miza războiului din Georgia, război care, dacă va fi cazul, Rusia poate să-l câștige în trei zile. Instructorii americani i-au pregătit 4 ani pe caucazieni, pentru un atac împotriva rușilor. S-au cheltuit bani, energii, speranțe. Și cu toate acestea, Statele Unite au refuzat să-l ajute pe Saakașvili, pentru că adevăratele țeluri în Caucaz sunt diferite. Bush și republicanii au organizat provocarea ca săschimbe imaginea Rusiei în una a unui monstru al omenirii, fapt care l-ar putea ajuta pe McCain în alegerile americane din noiembrie. Statele Unite au folosit o țară mică ca o jucă rie, iar După cum se arată, în Osetia de Sud, Rusia a învins USA și nu a făcut-o în raport cu armata georgiană. În timpul conflictului din Transnistria – vara lui 1992 – rușii declarau pe toate posturile de televiziune, presă și foruri internaționale că populația pașnică din Transnistria a fost atacatăde teroriștii moldoveni. Asemenea cazului georgian, rușii au declarat că au cetățeni ruși în zona de conflict, cetățeni pe care se simt datori să-i apere. Stilul rusesc, acolo unde au interese clare, nu poate fi decât unul: intervenția militară. După aceea, ca adevărați pacificatori, își impun în regiune „trupe de menținere a păcii”. Ce treabăau rușii în Osetia, Abhazia, Cecenia, Transnistria, Gagauzia și alte regiuni în care au știut săaducă numai nenorociri? Rusia este adevăratul generator mondial de conflicte. Georgia nu este vecina noastră. Nu putem fi vecini la o depărtare de 1554 km. Dar, cu toate acestea, se spune că suntem în pericol. Cum? Săfim serioși. Noi suntem membri ai NATO și nu vom avea parte de lipsa sprijinului datorat țărilor componente. În conflictul caucazian, printr-un act necugetat, Saakașvili a închis porțile NATO țării sale și de aceea nu a găsit sprijin politic și militar. Exact ce dorea Rusia. Putin a procedat la fel ca și Thatcher în războiul din Falklands. Nu înțelegem de ce englezii au avut atunci dreptate și rușii nu au acum. Și – exact ca și englezii atunci – „imperialiștii” țarului Petru cel Mare vor folosi forța excesivăpentru ca lucrurile sănu se mai întâmple și în altăparte. De aceea e cazul ca noi sătăcem din gură, sănu mai vorbim prostii ca altădată, După care săni se scumpească gazul.