Părintele istoriei Herodot despre strămoșii noștri traci:
„La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață”.
În România de astăzi poți fura fără grijă, dacă respecți cele mai elementare reguli. Regula de bazăe săai sfinți la unul din cele două partide mamut, PSD sau PD-L, iar în ultima vreme și PNL. Apoi sărespecți regula de aur a celor „7F” (furăfrate fără frică , formele fiind făcute)! Și astfel din chiloțar ajungi ditamai miliardar, cum e cazul asfaltatorilor din România. Șmecherii se îmbogățesc nepermis, iar noi suportăm pagubele pricinuite de existența gropilor de pe șosele. Dacă verifici devizele și situațiile de lucrări de la asfaltatori, vei constata că apar operații ce nici prin minte nu îți trec că s-ar face așa ceva, dar cine săverifice și cine sărăspundă, că ci de regulădocumentele sunt semnate de o întreagăarmatăde diriginți de șantier, responsabili cu execuția, calitatea, Inspectorat construcții, economiști, contabilul, juriști și uite-așa responsabilitatea difuzeazăîncât răspund toți, dar în particular niciunul. Șpăgile (oficial comisioanele) au ajuns la procente și de 25-30% din valoarea lucrării și țineți minte: întotdeauna fără TVA! Cei mai în câștig rămân însă tot constructorii de drumuri, unde rata profitului e incredibil de mare, adică e cam de 800-1000%, pe înțelesul tuturor investești 1 leu și ți se întorc până la 10 lei în cont! Uneori e mai convenabilăafacerea decât câștigul la Loto-prono, condiția e ca beneficiar săfie statul! Gropile, metastazele unui sistem corupt, se regăsesc deseori în oamenii care-l susțin sau îl suportă. Toate aceste concluzii le-am tras, studiind fenomenul asfaltării șoselelor, După ce mi-am nenorocit autoturismul și în această iarnăprin gropile patriei. I-am înjurat birjerește pe că șuneanu, Umbrărescu și Besciu, nume aflate de la posturile naționale de televiziune precum că ar fi „regii asfaltului” din țară . Poate că a fost nedrept să-i fi înjurat numai pe ei, pentru că între timp s-au „dezvoltat” și alții la un nivel comparabil cu al celor trei, dar asta e. Când ești „pionier” într-un domeniu, numele tău rămâne în mentalul colectiv. Nu e iarnălăsatăde Dumnezeu asupra României care sănu lase și ea, în urmă, drumuri ca După bombardament. Dimensiunile dezastrului depind de intensitatea fenomenelor meteorologice. Și cum anul acesta iarna este grea, starea drumurilor, în orașe și între ele, e pe măsură. Adică deplorabilă. De ce sunt drumurile proaste în România? În primul rând nu avem oameni calificați, în al doilea rând, se furăprea mult. Adică dacă îți faci o casăși ai nevoie de materiale poți săcumperi mai ieftin de la construcția de drumuri, și acolo e direct, vine cu bascula și îți toarnăproaspăt și direct, iar acolo unde lipsește, se reduce pur și simplu. Așa s-a procedat de când lumea în România. Contractele se dau După șpagă, nu După merit. Principalii asfaltatori, care și-au împărțit practic România, sunt clienți politici și sponsori de bazăai tuturor partidelor care s-au succedat de-a lungul timpului la guvernare. Și astfel, și-au asigurat spatele, prefăcându-se că nu știu de ce se distruge covorul asfaltic turnat de curând și, plângându-se, dacă sunt întrebați, de fluctuațiile de temperaturăsau de anotimpuri, care le strică munca asiduădepusă. Desigur, se poate săfie și așa, dar conform unui filozof în viață, „Iarna nu-i ca vara”, dar hoția este și mai mare. „Asfaltangiii” nu respectărețetarul de asfalt și bagăcam 80% din bani în buzunar, iar 20% în lucrări… Peste tot în lume se furăun 20%, dar 80% se bagăîn lucrări. La noi, nu se face niciun control, pe faze. Firmele că pușe (de dirigenție de șantier) se simt ca în rai. Ele sunt patronate de rudele celor de la Consiliile județene și Prefectură. „Îigănie și hoție” instituționalizată, cu subantrepriză, la subantreprizăetc. Trăim în era „că pușealăla că pușeală” și pare că pe nimeni nu îl mai intereseazăce se întâmplăcu șoselele. Infrastructura rutierădin România este la nivelul anilor ’90, iar traficul este însutit ca volum. Rezolvarea problemelor din domeniu nu se va putea face printr-o vânătoare de vrăjitoare, problema legalității contractelor de achiziție publică din acest sector fiind exclusiv treaba Justiției, ci prin investiții masive și rapide în infrastructura învechită. Și-apoi mai putem sta de vorbă. Măbucur mult când presa semnalează”deficințele” din economia sau politica românească . Din păcate, totul este în zadar. Mentalitatea pe care o aveau cei din conducerea țării înainte de ’89 a fost continuatăcu sârg (normal, tot ei au rămas la putere), dar ceea ce este cel mai grav este că tinerii intrați în politică au preluat-o și dezvoltat-o. Și așa va fi în România, atâta timp cât va exista acel „sătrăiți” și cât timp alegerile se vor face cu găleata, zahărul și puiul congelat. Indivizii care au acaparat conducerea țării sunt atât de proști în gândire că nu realizeazăcare sunt efectele unei corupții excesive. Când economia țării va intra în faliment, măîntreb (și îi întreb) ce vor lăsa moștenire beizadelelor lor, că de restul locuitorilor nu îi interesează? Nu știu ce, dar trebuie schimbat ceva în țara aceasta. Nu se mai poate așa. Nu mai merge nimic, nică ieri, dar guvernanții și politicienii din politicul mare chefuiesc ca niște bezmetici, de vineri până miercuri. În acest ritm, nu mai este mult și se vor schimba versurile imnului național „Deșteaptă-te române”, cu „Dormi liniștit române” – versuri și muzică adecvate… și ce o mai vrea Domnul!