INSULTE. Senatorul liberal, Emlian Frâncu, sare, din nou, la grumazul presei, tocmai când credem că individul şi-a mai ostoit ura faţă de publicaţia noastră. Deranjat la culme de faptul că îl prindem mereu cu cioara vopsită şi ghicim micimea sa politică în acţiunile publice pe care le întreprinde, parlamentarul a început să arunce cu noroi în şeful publicaţiei noastre descalificându-se. El a aruncat cu săgeţi otrăvite şi în colegii de la Jurnal Vâlcean şi Monitorul de Vâlcea, supărat că nu i se aduc osanale la fiecare apariţie publică.
Emilian Frâncu este personajul politic ce ne-a insultat de cele mai multe ori, catalogând ziarul nostru drept o „gazetă de perete” şi care i-a deformat imaginea publică ori de câte ori a avut ocazia. În mintea sa, articolele nefavorabile din bisăptămânalul nostru sunt urmare a faptului că „avem ceva cu el”. Nimic mai fals. Liberalul a căzut victima propriilor acţiuni politice care, în timp, i-au scăzut credibilitatea şi i-au mânjit definitiv imaginea publică. Incapabil să înveţe din greşelile sale, lui Frâncu i-au fost mai uşor să dea vina pe presă pentru lipsa sa de popularitate, considerând că jurnaliştii, mai ales cei de la VOCEA VÂLCII, au obstrucţionat reflexia imaginii sale în oglinda politicii vâlcene. Şeful peneliştilor din municipiu a încetat orice formă de dialog cu noi (încercările sale de a-l contacta telefonic, în repetate rânduri pentru a-i cere un punct de vedere cu privire la diverse evenimente politice, economice sau sociale), lăsându-ne să înţelegem că e incapabil să aibă o relaţie, măcar bazată pe respect dacă nu pe consideraţie, cu mass-media. „Pentru mine Vocea Vâlcii este o gazetă de perete”, spunea cu ceva timp în urmă senatorul, dându-şi măsura mediocrităţii. Există un tovarăş de la Monitorul de Vâlcea care aruncă, săptămânal, nişte săgeţi. Ei bine, nu fac contract de publicitate atâta timp cât simt că există răutate. Vreau să ajut presa şi să propun un proiect de lege pentru reducerea TVA-ului pentru publicitatea la ziare la 9%, pentru a-i stimula pe cei care vor să-şi facă imagine. În acest fel, prietenii mei de suflet, ziariştii Nicoleta Chera şi Romeo Popescu, care în fiecare zi de luni au o bucurie că şi-au făcut datoria de jurnalist, mă vor aprecia, de data acesta, sper, la adevărata valoare”, a declarat parlamentarul la ultima sa conferinţă de presă.
Nanism politic Cu ani în urmă, scriam, fără să greşim, că lui Frâncu i-a murit bunul simţ. Semnalam, pe atunci, că mormântarea acestuia a avut loc, cu mare fast, în lada de gunoi a politicii vâlcene. După îndelungi strădanii din partea colegilor de partid şi a presei de a-l readuce la viaţă, bunul-simţ a murit în chinuri groaznice, aproape de privirile curioşilor. De ce a murit bunul-simţ al deputatului liberal? Pentru că s-a modelat pe un temperament lipsit de umanitate, al unui individ, ce are capacitatea de a râde zgomotos atunci când de numele vreunui concetăţean se leagă o tragedie. Apoi, pentru că aruncă cu venin fără să-i simtă niciodată gustul amar. După ce uşoarele urme de bun-simţ au murit, a devenit chiar feroce. Lipsit de respect faţă de presă, colegi sau cei care l-au trimis nemeritat în Parlamentul României, liberalul înjură şi mai mult mass-media. Pentru el, ziaristele sunt nişte curve vândute interesului, iar ziariştii oameni de nimic, pe care-i discreditează doar aşa, pentru că nu mint niciodată atunci când scriu că e o povară politică pentru acest judeţ. Disperat să câştige capital electoral, de care nu se va bucura vreodată pentru că se isterizează prea des, ţipă la televizor şi se crede Dumnezeul judeţului, Emilian Frâncu a devenit un nan politic, un fel de pigmeu cu veleităţi de titan al liberalismului, care şochează prin puerilitatea gândirii şi a acţiunilor sale de grădiniţă politică. OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU