Pe vremea când preşedintele Emil Constantinescu îşi dorea susţinerea unui partid – care să mai fie şi puternic – apropiaţii săi au pus de unul nou, denumit Acţiunea Populară. Deşi partidul a fost născut cu forcepsul, încet, încet, au proliferat şi filiale judeţene sau locale, în fruntea cărora au fost numiţi indivizi anonimi, fără cultură politică sau orientare logică în aplicarea măsurilor propuse de partidele naţionale angajate în sprijinirea populaţiei, creşterii nivelului de trai şi întronarea păcii sociale. La noi, liderul AP a ajuns a fi un profesor de tumbe (a se citi „de sport”), necunoscutul Adrian Toader. De-a lungul timpului, i-am urmărit evoluţia pe scena politică şi am ajuns la concluzia că este o nimicarniţă. Un individ care nu poate reprezenta nimic. Nu căutaţi definiţia nimicarniţei în DEX, că nu există şi nici nu trebuie să i se dea termenului o conotaţie de ofensă sau insultă. Cuvântul înseamnă „nimic” şi nimicul ăsta – nimic rămâne. Pentru însufleţirea cuvântului „nimic”, dar şi a celui care se arată a fi un „zero barat” în politic, prin mai toate cele întreprinse, i s-a zis „nimicarniţă”. Toader al nostru a fost un nimic, la Acţiunea Populară, la fel cum este şi în organizaţia judeţeană liberală, unde ocupă funcţia de vicepreşedinte, responsabil cu numărarea petelor de pe tavane, rezultate dintr-un zugrăvit superficial sau, când cugetă, pe geamurile de acasă, spălate fără simţ de răspundere de subreta familiei sale.
Un politician mediocru
În una din publicaţiile locale, „habarnistul” Toader a fost astfel caracterizat: „Oportunist, fripturist, demagog şi parvenit social. Aceasta ar putea să fie o scurtă caracterizare a politicianului ultra-provincial – liberalul Adrian Toader. Politician este un cuvânt prea mare pentru fostul luptător, cu talent de cizmar. Toader a aterizat la PNL, prin fuziunea cu partidul liliputan al fostului preşedinte Emil Constantinescu, Acţiunea Populară. După ce a lustruit bine pantofii galbeni (metaforic vorbind), Adrian Toader s-a trezit cu o pălărie mult prea mare pentru firavul său intelect – timp de câteva luni, pe ultima sută de metri a guvernării Tăriceanu, a fost preşedintele unei instituţii nou create – Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale.”
Narcisistul
De când a scos capul prin municipiul Rm. Vâlcea (domiciliază în Călimăneşti), omul a primit fel de fel de cadouri politice, dăruite, nu pentru valoarea sa profesională, ci pentru că dă bine la televizor, are o morgă de intelectual, taciturn şi versat, actor social-politic, îndelung antrenat în faţa oglinzii sale din baia unde nu-i curge apa. Dacă-l priviţi bine, Toader este unul dintre aceia care se şi pupă în oglindă, gurile rele din anturajul său spunând că l-au auzit făcând incantaţii însufleţitoare: „Frumos eşti, Toadere şi d’aia mor femeile după tine”. Aşa o fi, dar pe noi nu ne interesează viaţa sa privată sau narcisismul manifestat, ci nimicarnismul din el, specialist în „de toate” (şi de nu poate) sau „nu se poate”. Pentru că el îl păcăleşte pe Dumnezeu cu zile şi pe liberali cu imaginea sa de „Ady Imaculatu’”, am hotărât să-l „susţinem” mediatic, până îi vor sării vedetismele din cap.
„Naşul” Tăriceanu
Puternic susţinut de redistribuitul parlamentar Emilian Frâncu, Toader a primit funcţia de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, ca o tantiemă din partea liderului Tăriceanu, fostul prim-ministru care a nenorocit bugetul statului, ţara şi pe pensionari. Tăriceanu este autorul înfiinţării a zeci de Agenţii de trândăvit pe banii statului, „mobilate” cu personal birocratic inutil, parte importantă din masa bugetară excedentară, după cum rezultă din „Raportul de audit al performanţei modului de constituire, alocare şi utilizare a fondurilor la dispoziţia guvernului”, întocmit de specialiştii Curţii de Conturi ai României. Pentru satisfacţia orgoliului său de profesor de tumbe, Adrian Toader a lansat zvonul că a ajuns „subsecretar de stat” sau „ministru secretar de stat” la Ministerul Muncii, împăunându-se cu o barbă grizonată şi aere de stăpân, pe când el era numai preşedinte de ceva inutil în România. De curând, a început să-şi dea arama pe faţă, arătându-se a fi altul decât era sau decât a fost în timpul cât a tăiat frunză la câini în funcţia dăruită de Tăriceanu. Facem precizarea că nu am intenţionat niciodată să dăm publicităţii Raportul amintit mai sus şi să-l comentăm, dar constatând că unul dintre aceia care au distrus bugetul statului, din anul 2007, până la sfârşitul anului 2008, este Tăriceanu, cheltuind toţi banii României, pentru a rămâne la Putere, cu toate că se ştia ce ne aşteaptă, vom demara un serial jurnalistic pe această temă. Să-i arătăm cu degetul pe aceia care ne-au adus la sapă de lemn. Dorim ca pensionarii ce sunt deplânşi acum de liberalii farisei să-i cunoască – cu adevărat – pe instigatorii la dezordine socială, pe aceia datorită cărora ei vor lua pensia muncită 40 de ani, diminuată cu 15%, conform impunerii FMI.
Cap cu barbă are…
La sfârşitul săptămânii trecute, câteva zeci de pensionari râmniceni şi-au arătat nemulţumirea reducerii speranţei lor de viaţă, printr-un miting legal în faţa prefecturii. Evident, ca orice redacţie care se respectă, în mai toate punctele fierbinţi ale evenimentului, ne-am trimis reporteri pentru a surprinde evenimentul pe de-a’ntregul lui. După mai bine de 2 ore de la declanşarea mişcării sociale, ne-au parvenit informaţii că patru tineri liberali, infiltraţi printre paşnicii pensionari protestatari, instigau la violenţă, zgomote şi larmă. „Nu fac pensionarii atâta zgomot cât fac ei, care se mişcă printre oamenii revoltaţi, declanşându-le furia”. Imediat am căutat „nucleul de provocatori”, identificându-i pe exaltaţi. Constatând că au fost filmaţi şi fotografiaţi de noi, ei au părăsit piaţeta prefecturii, ascunzându-se în barul hotelului Alutus. Redactorul şef al Vocii Vâlcii le-a luat urma şi, astfel, l-a putut descoperi pe probabilul conducător al „acţiunii”, pe Adrian Toader, plasat discret, în faţa Florăriei Alutus, în imediata apropiere a şefilor Poliţiei Vâlcene, care erau prezenţi la faţa locului, supraveghind activitatea dispozitivului de ordine publică, arondat acţiunii ce se desfăşura. Desigur, discreţia plasării nimicului liberal lângă oficialităţile coercitive avea un singur scop şi anume, în caz că se descoperă rolul şi rostul său la miting, să poată dovedi că nu s-a implicat şi nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu-i miroase. Dându-şi seama că a fost localizat, Toader a trecut la contraatac dându-i bineţe redactorului şef şi întrebându-l ce face pe acolo?! „Actorul” liberal nu a primit nici un răspuns, pentru că s-a considerat că nu trebuie băgaţi în seamă căţeluşii politici. Pe acest fond, continuăm să publicăm un alt fragment din articolul magistral apărut în „Ziarul de Vâlcea”, articol unde, despre Adrian Toader, se spune: „Este un mediocru în politică, oportunist, fripturist, demagog şi parvenit social”. Faţă de „calităţile” prezentate, am continua şi noi caracterizarea: un laş, neangajant în rezolvarea necazurilor electorilor, prefăcut, „artist al poporului”, ţuţăr politic, ţine calul lui Frâncu şi un „comic vestit” al organizaţiilor liberale vâlcene.
Gol în capul său bărbos
Acest articol, pe care vă invităm a-l considera un pamflet, a apărut datorită faptului că Adrian Toader, prezent la o emisiune la TV Etalon (fii bine revenit, ca moderator, Nicu Cismaru!), şi-a permis să denatureze realitatea mitingului pensionarilor, acuzându-l pe semnatarul articolului (redactorul şef care i-a dejucat subtila acţiune de instigare la dezordine), vorbind despre acesta acuzator şi de neiertat. Echipa Vocii Vâlcii se afla la eveniment înainte de a se insinua el pe piaţetă (pe trotuarul de vis-a-vis, desigur, ca un laş ce este) iar redactorul şef făcuse ceva „vechime” în supravegherea derulării mişcării ce avea loc. Că Toader l-a văzut mai târziu, este problema sa, dar nu are voie să facă judecăţi de valoare despre ziarist, tocmai el, un individ certat cu logica, dispunând de o cultură de până la vârful ghetei sportive (deh, profesor de tumbe, cu fluiericiul în gură, uşor analfabet în politică şi în ideologia de dreapta). Toadere, „dreapta” nu înseamnă a da cu pumnul, a minţi, a face aprecieri când nu ai nimic în minte, decât oftică, ură şi mucegai toxic de destabilizator. Liberalii adevăraţi nu arată ca tine, neanderthalianule de prund. Mare greşeală a făcut moderatorul etalonist că nu ne-a sunat, să te „dezbatem”, să fim co-părtaşi la fantasmagoriile emanate din puţul gândirii pe care nu o ai. De ce majoritatea liberalilor de după Tăriceanu au atâta tupeu? Voi, tăriceniştii, sunteţi de vină pentru stadiul dezastruos în care se află azi economia românească şi visteria ţării. Nu crezi? Ia de te cultivă un pic, „nimicarniţo” şi informaţi-vă, stimaţi cititori, asupra realităţii crizei ce a dat în recesiune. Iată ce relevă Raportul Curţii de Conturi: „În perioada 2007-2008 nu au fost efectuate monitorizări/ controale din partea autorităţilor publice implicate în derularea fondurilor aflate la dispoziţia Guvernului”. Ce spui, acum, Toadere? Ce guvern era la cârma ţării şi ce liberal era prim-ministru? Ce a făcut guvernul liberal cu banii ţării, din moment ce exista în bugetul de stat, la începutul anului 2008, suma de 2,3 miliarde euro şi la 31 decembrie al aceluiaşi an, nu mai era niciun leuţ în vistierie? Ce spune auditul? „Nu au fost efectuate monitorizări/ controale…”. S-a furat, ştiindu-se că nu sunt controlaţi… Ascundeţi-vă în dosul mormântului lui Brătianu, liberali, nu mai bântuiţi pe la televiziuni să vorbiţi despre hoţii din alte partide, culpabilizând, de greşeli în managementul ţării, pe ceilalţi politicieni care nu au dat mită politică primăriilor pesediste şi peneliste, ca să mai rămâneţi încă 4 ani în fruntea bucatelor. Concluzia, pentru Adrian Toader: „Dacă tăcea, filosof rămânea”! ROMEO POPESCU romeo.popescu@voceavalcii.ro