Procesul de la Curtea de Casație și Justiție, a mai „câștigat” un nou termen de judecată. Nici acum, După 50 de zile de la pronunțare, vechiul complet de judecata, nu și-a redactat hotărârea, astfel încât, în aceasta fazăprocesuală, avocații apărării săcunoască argumentele condamnării și săaibăce critica. Pe acest fond, în această ediție, văprezentăm critica și argumentele netemeiniciei sentinței pronunțate, depuse la dosar de avocatul Veronel Rădulescu, unul din apărătorii ex-primarului Mircia Gutău. Noul complet, a lăsat impresia că a intrat în sala de judecatăcu soluția prestabilităpentru anularea judecă rii, conturatăpremeditat. Astfel, din motive absolut legale, nu s-a admis desfășurarea procesului, stabilindu-se data de 14 aprilie ca datăa noului termen de judecată. ” Romeo POPESCU
Domnule Președinte,
Subsemnatul Gutău Mircia, contestator în dosarul nr. 801/1/2010 cu termen de judecatăla 17.03.2010, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Colibași, jud. Argeș, în susținerea contestației în anulare promovate împotriva Deciziei nr. 273 din 27.01.2010 pronunțate în dosarul nr. 698/57/2008, formulez următoarele
PRECIZĂRI și CONCLUZII SCRISE
prin care, în baza art. 386 lit. a și e, coroborat cu art. 19 din Legea 78/2000; art. 387-392; art. 385 indice 15 pct.2 lit. d; art. 385 ind. 16 coroborat cu art 323, 289 385 ind. 17 pct. 5 și 385 ind 19 din Codul de procedurăpenală; în baza art. 20 din Constituția României coroborat cu art. 1 și 3 din Legea nr. 30/1994 și art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
SOLICIT:
1. Admiterea în principiu a cererii de contestație și citarea părților constatând, în baza art. 391 Cod proc. penală, că cererea de contestație este făcutăîn termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se sprijinăcontestația sunt din cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se invocă dovezi care sunt la dosar;
2.Suspendarea executării Deciziei nr. 273 din 27.01.2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. 698/57/2008, în baza art. 390 Cod proc. penală;
3.Admiterea contestației în anulare ca fiind întemeiată, în baza art. 392 Cod proc. penală, cu consecința desființării prin decizie a Deciziei nr. 273 din 27.01.2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în dosarul nr. 698/57/2008, a rejudecă rii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul Teritorial Constanța, obiect al dosarului 698/57/2008 și a respingerii recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 39/P din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța – Secția Penalăși pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, ca nefondat.
În susținerea contestației în anulare și a solicitărilor precizate, măbazez pe următoarele argumente și motive de fapt și de drept:
În fapt, prin rechizitoriul din 27 iulie 2006 subsemnatul Gutău Mircea am fost trimis în judecatăde că tre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție pentru infracțiunea de luare de mităprevăzutăde art. 254 al. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 sub forma pretinderii și a primirii unor sume de bani de la denunță torul Popescu Constantin prin intermediul lui Dicu Nicolae pentru ca eu în calitatea mea de primar al municipiului Rm. Vâlcea săeliberez un certificat de urbanism pentru firma denunță torului.
Tribunalul Alba – Secția penală, prin sentința penalănr. 182 din 18 iunie 2007 a pronunțat achitarea mea în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. a din Codul de procedurăpenalăconstatând inexistența faptei pentru care am fost trimis în judecată. Curtea de apel Constanța – Secția Penalăși pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie prin decizia penalănr. 39/P din 10 aprilie 2009 a respins apelul declarat de DNA ca nefondat, menținând soluția instanței de fond, de achitare, pentru inexistența faptei imputate. În recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, prin decizia 273 din 27 ianuarie 2010, în dosarul nr. 698/57/2008, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția NaționalăAnticorupție – Serviciul Teritorial Constanța și a pronunțat condamnarea mea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni de închisoare și pedeapsa complementarăa interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, pe o duratăde 2 ani După executarea pedepsei, cu majoritate de voturi a doi judecă tori din trei pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mităprev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. De remarcat este faptul că președintele completului de judecatăa formulat opinie separatăde respingere a recursului ca nefondat, deci de menținere a soluției de achitare pentru inexistența faptei. Condamnarea dispusăde ICCJ – Secția penalăeste o gravăeroare judiciarăatât prin aprecierea greșităa fondului cât și prin încă lcarea vădităa procedurilor prevăzute de Codul de procedurăpenală, de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de deciziile Curții Europene pentru Drepturile Omului aplicabile în acest caz care condamnăstatul român în cazuri similare constatând încă lcarea art. 6 din Convenție. Pe fond, în dosarul cauzei nu existănicio probădirectă, legalăși concludentăprivind vinovăția subsemnatului Mircia Gutău. Mijloacele de probăindicate în rechizitoriu de că tre DNA sunt: denunțul, declarațiile denunță torului, ale unui martor, declarațiile coinculpatului, notele de transcriere a interceptărilor și înregistrărilor telefonice și ambientale și procesul verbal de flagrant. Niciuna din aceste probe nu confirmăvinovăția mea și nu au valoare probatorie legală. Astfel, conform art. 61 din Codul de procedurăpenalădenunțul nu figureazăprintre mijloacele de probăadmise de lege. Acesta este un act de sesizare. Declarația denunță torului care transcrie practic conținutul denunțului nu poate avea vreo valoare probatorie pentru simplul fapt că este intitulatăaltfel.
Declarația martorului nu probeazădirect fapta penală, acesta afirmând că a aflat despre împrejurările descrise de la denunță tor. Procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu probeazăparticiparea mea la infracțiune, eu, Mircia Gutău, nefiind prezent la locul flagrantului, ci a coinculpatului din dosar. Declarațiile coinculpatului date pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecă torești susțin neparticiparea, necunoașterea și neimplicarea mea la faptele incriminate. Interceptările telefonice nu probeazăîn niciun fel săvârșirea unei fapte penale de că tre mine, Mircia Gutău.
Alte declarații ale martorilor probeazărefuzul făcut de mine la oferta denunță torului de a favoriza în vreun fel firma sa la eliberarea vreunui act și de a primi vreun folos. Principala probăpe care se sprijinăacuzațiile făcute de procurorii DNA este înregistrarea audio-video în mediul ambiental privind dialogul dintre mine și denunță tor. această probă, în varianta sa originalănu confirmăvinovăția mea, ci, dimpotrivă, o infirmă. Pentru a avea o oarecare valoare probatorie, această probăa fost contrafăcutăși interpretatăforțat și abuziv de că tre procurorii DNA. Astfel în nota originalărefuzul categoric la tentativa denunță torului de a oferi mităeste reliefat prin semnul exclamării După cuvântul „NU!” rostit de mine.
În nota contrafăcutăeste înlăturat semnul exclamării, procurorii constituind astfel premiza de susținere în rechizitoriu potrivit că reia, „inculpatul Mircia Gutău a rostit negația „NU”, însăaceasta nu are, nici pe departe semnificația unui refuz.” Nota originalăa fost contrafăcutăși prin fragmentare și schimbare a ordinii propozițiilor din nota originalăpentru că afirmația denunță torului privind oferirea mitei săaparăDupă refuzul meu, dar și prin adăugarea unor note de subsol prin care se afirmăcă „primarul a gesticulat de douăori aprobativ cu mâna dreaptăși o datăcu mâna stângă” interpretând aceste gesturi ca având o „conotație aprobativă”. Este inimaginabil ca un om săfie condamnat pentru un semn al exclamării și douănote de subsol neadevărate, introduse de procurori interpretând forțat, tendențios și incorect gesturi făcute cu mâna. Mai mult decât atât, toate interceptările și înregistrările audio-video, inclusiv cea descrisămai sus sunt obținute în mod ilegal nefiind autorizate de persoana competentăconform art. 91 ind. 1 din Codul de procedurăpenalăîn vigoare la data efectuării acestora, adică de că tre „președintele instanței competente săjudece cauza în prima instanță”. Astfel probele obținute cu încă lcarea dispozițiilor legale privitoare la competența După materie și După calitatea persoanei sunt lovite de nulitate (art. 197 Codul de procedurăpenală) și „nu pot fi folosite în procesul penal” (art. 54 Codul de procedurăpenală). Nici ICCJ – Secția penalăși nici instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra legalității probei cu înregistrările audio video ambientale, deși am solicitat în mod expres acest lucru, în condițiile în care această probăa fost introdusăîn procedura penalăromânească în septembrie 2006 prin Legea 356/2006 ulterior faptelor incriminate care s-au produs în iulie 2006 și în condițiile în care aceste înregistrări trebuiau autorizate de președintele tribunalului (exclusiv), iar aceste înregistrări au fost autorizate de o altăpersoană.