” Muzeul Județean nu poate obține bani europeni, pentru că … a pierdut decizia de înființare
” directorul muzeului, Claudiu Tulugea, mărturisește că a cerut, în nenumărate rânduri, Consiliului Județean (CJ) sădea o nouădecizie de înființare a muzeului, însă , nici până acum, această problemănu a apărut pe ordinea de zi a vreunei ședințe de CJ ” aleșii județeni se fac că plouă, impasibili la gândul că Muzeul Județean poate pierde bani frumoși de la Uniunea Europeană , fonduri care ar putea contribui, în mod decisiv, la conservarea patrimoniului cultural al județului ” de fapt, de trei ani de zile de când Consiliul este condus în actuala formulă, nu prea ne aducem aminte ca instituția săfi susținut financiar prea multe acțiuni importante din punct de vedere cultural
În urmăcu ceva timp, VOCEA VÂLCII, a lansat și susține în continuare o campanie de salvare a termelor romane de la Stolniceni, o construcție veche de peste 2000 de ani. Din păcate, însă , Consiliul Județean, instituția sub „tutela” că ruia se aflămuzeul nu face niciun fel de demersuri că tre Ministerul Culturii, pentru a obține fonduri. Preferăsălase această descoperire arheologică , de o valoare inestimabilăîn paragină, preocupat fiind mai nou, de suplimentarea de fonduri pentru fel de fel de mese câmpenești și sărbători locale, lipsite de valoare culturală. În situația de Față , Muzeul Județean nu se poate baza aproape deloc pe sprijinul Consiliului, care și-a întors de multăvreme „fața” de la problemele de naturăculturalăale județului. Nici măcar pe cele importante nu le ia în seamă. Singurul lucru pe care ar putea să-l facă în acest caz conducerea muzeului, este acela de a întocmi proiecte, cu finanțare Europeană . Din nefericire, însă , această acțiune este împiedicatăde o extrem de banală, dar foarte realăproblemă. Claudiu Tulugea, directorul muzeului, ne-a declarat că actul de înființare al instituției s-a pierdut… undeva în negura vremii. „L-am că utat la Arhive, la muzeu, pur și simplu nu mai este de găsit. Atâta vreme cât nu dispunem de acest document, nu avem posibilitatea săabsorbim fonduri europene” – ne-a declarat directorul Muzeului.
Directorul Tulugea mărturisește că a cerut, în nenumărate rânduri, Consiliului Județean (CJ) sădea o nouădecizie de înființare a muzeului, însă , nici până acum, această problemănu a apărut pe ordinea de zi a vreunei ședințe de CJ. Aleșii județeni se fac că plouă, impasibili la gândul că Muzeul Județean poate pierde bani frumoși de la Uniunea Europeană , fonduri care ar putea contribui, în mod decisiv, la conservarea patrimoniului cultural al județului. De fapt, de trei ani de zile de când Consiliul este condus în actuala formulă, nu prea ne aducem aminte ca instituția săfi susținut financiar prea multe acțiuni importante din punct de vedere cultural. Dar aceasta este o altădiscuție, pe care ne-am propus săo dezbatem, pe larg, în numerele viitoare ale publicației noastre.
Casa Simian va ajunge o ruină
Claudiu Tulugea ne-a spus că celebra casăcare a aparținut familiei Simian, clădire care adăpostește în prezent și Muzeul de Artă, se depreciazăde la o zi la alta. „Au început săse crape pereții și au început săcadăbucă ți mari din tavan. Casa Simian nu a mai fost renovatăde foarte mulți ani…” – a precizat directorul muzeului. Mai mult decât atât, Tulugea susține că și acoperișul imobilului s-a stricat și că , în casa Simienilor, a început săplouă. „Nici instalația electrică nu mai funcționeazăașa cum trebuie. Se strică de la o săptămânăla alta. Și ca situația săfie și mai gravă, trebuie spus că instalația de încă lzire mai funcționeazădoar în proporție de 30%…” – a mai adăugat directorul Muzeului Județean. Precizăm că această clădire face parte din patrimoniul național, și, de curând, Consiliul Județean a plătit despăgubiri de peste 1,5 milioane Euro, moștenitorilor familiei Simian. Clădirea a aparținut familiei Nae și Tiția Simian, originari din Săliștea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de încă lțăminte în Rm. Vâlcea, la jumătatea secolului XX. Casa Simian beneficiazăde o structurăarhitectonică specifică , însumând două tipuri de spațiu, unul punând în valoare expresivitatea casei vechi a familiei Simian, construităîn 1940, de arhitecții Gheorghe Simotta și Nicolae Lupu.