O demisie. Incredibil. În sfârşit, o stare de normalitate. Ministrul Muncii, Ioan Botiş, şi-a depus zilele trecute demisia, în urma scandalului legat de organizaţia non-guvernamentală la care soţia sa era consilier şi care a primit fonduri europene nerambursabile. A fost o victorie a presei de investigaţii care a descoperit cazul. După demascarea lui Severin şi a altor 3 eurodeputaţi făcută de ziariştii de la “The Sunday Times”, iată că un ministru român este nevoit să demisioneze încurcat de întrebările ziariştilor români. Acest lucru demonstrează că pe lângă presa tabloidă, de can-can şi manelistă, există şi o presă de calitate în ţara noastră. Ei bine, este absolut extraordinar faptul că un demnitar şi-a dat demisia din înalta sa funcţie. Acesta este un semn bun. Încep să funcţioneze lucruri ce timp de 21 de ani, din 1989 încoace, în sistemul instaurat de PSD şi asociaţii săi din USL, nu au funcţionat. Obrazul gros, ce amintea de epiderma elefantului, a fost ceea ce a caracterizat, timp de 21 de ani, clasa politică românească. PSD, PC, PNL, PRM ş.a.m.d., adică toată gaşca strânsă acum sub numele USL a tratat România ca pe o feudă proprie, iar pe români, ca pe nişte şerbi cu ceva libertăţi. Până la urmă e bun şi asaltul mediatic violent al uslaşilor. Acesta le dă românilor încrederea de a ataca cu cuvinte grele politicienii. Şi dacă o fac acum, când cei din PD-L şi preşedintele Băsescu s-au dovedit a fi cu mult mai buni decât predecesorii lor, închipuiţi-vă, aşa utopic, ce le-ar face românii astăzi “emanaţilor” şi guzganilor din PSD, PC, PNL, PRM şi gaşca. Politicienii acestor partide nu văd pădurea din cauza copacilor, îi roade oftica, fapt ce mă bucură nespus. Demisia de onoare a lui Botiş i-a pus rău pe gânduri, ştiind că PD-L câştigă simpatia poporului. Încet, dar sigur, USL-aşii atacă subsolul politicii de la o zi la alta, adâncindu-se în mocirla rău mirositoare. În declaraţiile sale, Boc a explicat că “oricine va avea probleme cu ANI va fi eliberat din funcţie, până la rezolvarea situaţiei”. Se pare că se ţine de cuvânt şi asta este un semn bun. Clasa politică trebuie să se reformeze. Eu nu ştiu niciun caz de ministru post-decembrist care să-şi fi dat demisia la doar 24 de ore după acuzaţii (legate de “moralitate”, nu de legalitate). Aşa ceva se întâmplă de obicei doar în statele europene civilizate (şi nu chiar în toate, au trebuit săptămâni până când ministra de externe din Franţa a demisionat după ce s-a aflat că a fost în vacanţă pe banii unui dictator). E semn că România e pe o cale bună, lupta vizibilă şi tenace contra corupţiei clasei politice îi obligă acum pe politicieni să nu mai poată rămâne în funcţii dacă se dovedeşte implicarea lor morală sau ilegală în afaceri cu statul sau cu banul public. Vrei să fii ministru, deputat, senator, lider sindical, preşedinte al CJ, consilier la preşedinţie, guvern sau minister, primar, consilier local etc.? Atunci verifică mai întâi că familia ta nu face afaceri cu statul sau cu banii publici, că, dacă e aşa, vei fi atacat imediat de presă şi de adversarii politici şi îţi faci rău ţie, partidului şi ţării. În politică trebuie să rămână doar cei dedicaţi cu adevărat “res publica”, chestiunilor şi binelui public. Actuala clasă politică trebuie eliminată în mare parte, fiind compusă preponderent din incompetenţi semi-analfabeţi cu comportament infracţional şi limbaj de haimanale. După acest eveniment aflat în pionierat, ciudăţeniile româneşti nu au întârziat să apară. Reprezentanţii Puterii sunt de părere că este vorba despre un gest lăudabil, în timp ce Opoziţia cere încă o dată demisia întregului Guvern, considerând demisia lui Botiş un gest “banal faţă de gravitatea faptei”. E regretabil să văd un om politic relativ deştept şi ambiţios, cum e Victor Ponta, refuzând să salute un gest onorabil şi extrem de rar în viaţa politică românească. O simplă trecere în revistă a penalilor din PSD i-ar fi adus lămuriri liderului Ponta în ce priveşte “onestitatea” şi “corupţia”. În locul lui, când am în partid cazuri precum Severin (susţinut cu lacrimi de către unul ca Vanghelie), aş încerca să fac un profil mai discret, nu să arunc enormităţi de genul “Boc scutul corupţilor”, o afirmaţie atât de exagerată şi neverosimilă, încât a stârnit zâmbete chiar printre colegii lui de partid. Boc e un om integru şi exact asta i se reproşează, că e prea disciplinat şi incoruptibil, că nu acceptă blaturi cu Pasat, Ridzi, Berceanu sau Videanu. De aceea Boc e atacat de Boureanu, că nu le face viaţa uşoară corupţilor din PDL. Liderii politici s-ar ajuta pe ei înşişi, dacă s-ar insulta mai rar şi mult mai argumentat şi dacă ar avea bunul simţ să recunoască cu bărbăţie meritele adversarului politic. Botiş a fost în conflict moral de interese, nu legal, în timp ce o sumedenie de foşti miniştri PSD cred că tocmai îşi caută ginecologul pentru un certificat, că au auzit de revenirea în ţară, cu cătuşe, a lui Popa şi Necolaiciuc. Uite că am apucat să văd şi cum crapă fierea în uslaşi. Ce-mi place! Botiş a demisionat după 3 zile. Bombo nu demisionează, nici după 7 ani. Felix, nici după 5 ani. Severin, nici după 2 luni. La ei, chestiunea asta nu se pune, situându-se mai presus ca Legea. Bietul român este prins la mijloc şi înghite orice diversiune roşie pe nerăsuflate, neştiind ce să creadă. În timp ce Porumbacu doarme neîntors câte o lună, românul stă cu gura căscată şi cu ochii beliţi, trecând de la OTV la Antena 3 şi (i)Realitatea, în iureş. Procedee tip NKVD-1945, adaptate pentru România de marii liberali români curaţi Gizela Wass, Valter Neulander, Saul Bruckner, Sasa Bardenko, ş.a.m.d., merg ca unse şi astăzi, pentru că românul a încremenit în 1945… După Paşte, potrivit calendarului politic, intrăm în anul 2012!
ROMEO POPESCU