Partidele aflate la guvernare au ajuns la un nou acord privind distribuirea funcțiilor-cheie din Executiv și din instituțiile statului, în cadrul unei coaliții ce reconfigurează raporturile de putere între formațiunile politice.
PSD, principal beneficiar al înțelegerii
Partidul Social Democrat va deține cele mai multe portofolii guvernamentale, inclusiv ministere strategice precum Justiția, Transporturile, Sănătatea, Munca, Agricultura și, în funcție de negocieri, Fondurile Europene sau Energia. În plus, social-democrații vor primi șefia Camerei Deputaților, funcție ce ar urma să fie ocupată de Sorin Grindeanu, și vor numi un judecător la Curtea Constituțională (CCR).
PNL își păstrează pilonii de control instituțional
Partidul Național Liberal va controla patru ministere importante: Finanțele, Internele, Educația și, în funcție de înțelegerile finale cu PSD, va păstra unul dintre portofoliile de la Energie sau Fonduri Europene. Liberalii vor numi și viitorul președinte al Senatului, precum și conducerea Televiziunii Române (TVR).
USR intră în jocul marilor instituții
Uniunea Salvați România va obține, la rândul său, patru ministere esențiale: Apărarea, Externele, Mediul și Economia. Numirea miniștrilor de la Apărare și Externe va fi discutată direct cu președintele partidului, Nicușor Dan. În plan instituțional, USR va desemna viitorul Avocat al Poporului, va conduce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și va avea controlul asupra Radioului Public.
UDMR își păstrează influența strategică
Uniunea Democrată Maghiară din România va rămâne cu Ministerul Dezvoltării și cel al Culturii. Totodată, UDMR va avea dreptul de a numi un judecător la Curtea Constituțională, continuând astfel să-și conserve o pondere semnificativă în mecanismele instituționale ale statului.
O coaliție cu echilibru fragil?
Deși împărțirea funcțiilor pare să urmeze o logică a echilibrului politic, surse din interiorul coaliției avertizează asupra fragilității acestei construcții. Negocierile au fost tensionate, în special în privința portofoliilor de la Fonduri Europene și Energie, iar echilibrul dintre influența instituțională și cea executivă rămâne o provocare pe termen mediu.