O generație întreagă s-a subțiat dramatic în cei 13 ani de școală. Din cei aproximativ 157.000 de copii care au început clasa pregătitoare în 2012, doar 94.000 au ajuns în 2025 să susțină examenul de Bacalaureat, potrivit cifrelor oficiale. Diferența – 63.000 de elevi – indică un eșec major în capacitatea sistemului de a păstra copiii în educație până la finalul ciclului preuniversitar.
Primul semnal de alarmă a apărut deja după învățământul gimnazial. În 2021, doar 140.000 dintre cei care începuseră școala în 2012 au ajuns să participe la Evaluarea Națională. Aproximativ 17.000 de elevi, adică 11% din totalul inițial, au abandonat sau au fost excluși pe parcursul claselor primare și gimnaziale.
Cea mai mare pierdere, însă, s-a produs la nivelul liceului. Din cei 140.000 de elevi care au finalizat gimnaziul, doar 94.000 au ajuns să susțină Bacalaureatul în 2025. Asta înseamnă că aproximativ 33% dintre liceeni s-au pierdut între clasa a IX-a și clasa a XII-a – o treime dintre cei care ar fi trebuit să finalizeze ciclul superior al învățământului preuniversitar.
Un contrast interesant vine dintr-o declarație a Ministerului Educației din martie 2025, când se anunța că peste 123.000 de elevi de clasa a XII-a sunt așteptați să participe la simulările examenului de Bacalaureat. Cifrele oficiale ale sesiunii reale de Bac, însă, indică faptul că doar 94.000 de candidați au fost prezenți. Așadar, în doar câteva luni, aproximativ 29.000 de elevi nu au mai ajuns în fața examenului final, fie pentru că au abandonat, fie pentru că nu au întrunit condițiile de participare.
Privind în ansamblu, 4 elevi din 10 s-au pierdut de pe traseul educațional început în 2012. Este o cifră care ridică semne de întrebare serioase despre eficiența, echitatea și accesibilitatea sistemului de învățământ din România.
Cei mai mulți dintre elevii pierduți dispar în perioada liceului, o etapă în care tinerii se confruntă cu provocări majore – de la lipsa sprijinului psihologic și educațional, la probleme sociale, economice sau chiar dezinteres școlar. În lipsa unor politici coerente și a unui sistem de sprijin real, abandonul rămâne o problemă cronică, cu efecte directe asupra pieței muncii, nivelului de educație al populației și coeziunii sociale.
Dincolo de procente și grafice, aceste cifre înseamnă mii de destine care au luat alt drum. Școala românească a pierdut nu doar elevi, ci și viitori angajați, contribuabili, părinți sau inovatori. O întrebare rămâne în aer: ce putem face, concret, ca următoarea generație să nu aibă aceeași soartă?