Prețul credinței
INTOLERABIL. Biserica, locul unde se întâlnește cerul cu pământul, se modeleazăpe zi ce trece După o societate „scă patăde sub control”, secularizatăpână în străfundurile ei, în loc săse întâmple invers, societatea săfie cea care se ghideazăDupă Biserică . Ea se autodiscrediteazăpe zi ce trece, prin compromisurile la care recurge, toate acestea având ca punct central „banul”. În mânăstirile vâlcene s-a instituit taxa pe pomelnic, bani pe care credincioșii trebuie să-i plătească pentru „iertarea păcatelor”, dar care nu se contabilizeazănică ieri. Intrăîn vistieria acestor sfinte lăcașuri de cult, care nu sunt deloc sărace. Din surse sigure, știm că într-o zi de sărbătoare, la Hurezi sau Bistrița, se strânge, doar în cutia milei, aproape o jumătate de miliard lei. Așadar, credința costă, rugăciunea se cumpără. Mai-marii Episcopiei declarăcă nu știu de această nouăpractică . Atunci, cine săștie?
Fețele bisericești transformate în perceptori
Într-o lume în care umanul pare săconteze din ce în ce mai puțin, o viațăspiritualăbogatăse profileazăca fiind calea idealăde urmat. Și cine altcineva ar trebui săjoace rolul că lăuzei în păstrarea că ii drepte dacă nu Biserica. În realitate Biserica nu mai are de multăvreme rolul de părinte spiritual iar contribuția sa se limiteazăla atragerea în mod aproape comercial a ultimilor credincioși sau că utători de refugiu. Cu excepția câtorva schituri uitate prin munții din nordul Moldovei sau pe dealurile Bucovinei, bisericile au devenit construcții reci, unde principalul scop este de a strânge bani. Am ajuns săne întrebăm, și pe drept cuvânt, ce diferențăeste între un slujitor al bisericii și un perceptor de taxe.
În Episcopia Râmnicului, deloc săracă de altfel, dacă ținem cont de faptul că se aflăîntr-o zonăbinecuvântatăcu foarte multe lăcașuri sfinte, monumente istorice, rugăciunea costă.
Pomelnicul, punctul central al Sfintei Liturghii
Sfânta Liturghie este cel mai sublim moment de împăcare a omului cu Dumnezeu. Astăzi, în bisericile noastre, în timpul Sfintei Liturghii, noi creștinii, cei care ne batem cu pumnul în piept spunând că numai noi avem credința cea adevăratăși că numai noi ne putem mântui, avem un comportament de-a dreptul haotic. Oamenii se bazeazăși pe faptul că banii care însoțesc pomelnicul, mai ales dacă este o sumămai mare, îl pot motiva pe preot săse roage cu mai multătărie și, bineînțeles, pe o perioadă mai mare de timp. De fapt, în această privință, s-a stabilit chiar și o anumităsumăde bani pentru ca un pomelnic săfie citit în mod regulat timp de mai multe zile, chiar și un an. Ceea ce este mai grav, îl reprezintăfaptul că Biserica, prin ierarhii săi, nu ia nici o măsurăîn acest sens, ci din contra, favorizeazăaceste practici și toate acestea în dauna problemelor de fond ale trăirii creștinești, o trăire care trebuie săgraviteze în jurul creștinilor mai ales atunci când ei se adunăîn Biserică .
Banul, în locul cel mai sfânt de pe pământ!
Biserică a devenit o afacere, încurajând practica pomelnicelor ca fiind pentru creștinul de rând cel mai important lucru pe care el trebuie să-l facă atunci când vine la Biserică . În viața de zi cu zi, banul constituie cel mai mare obstacol între noi și Dumnezeu. Cu atât mai mult, banul în Biserică nu face altceva decât sădesacralizeze lăcașul lui Dumnezeu și sădea senzația că harul lui Dumnezeu s-ar cumpăra pe bani, prin aceasta dându-le „apăla moară” multor creștini, dintre care și foarte mulți intelectuali, care deși botezați, nu frecventeazăBiserica.
Cât costărugăciunea în mânăstirile vâlcene?
Cu toate acestea, ierarhii eparhiei Râmnicului au hotărât ca în marile mănăstiri, locuri tranzitate de sute, mii de oameni în decursul unui an, pomelnicele săfie „cumpărate”. Astfel, la mănăstirea Hurezi pentru un pomelnic pe un an întreg, credinciosul trebuie săscoatădin buzunar nu mai puțin de 720.000 lei vechi (72 RON); se poate plăti și pe jumătăți de an, evident costă360.000 (36 RON), iar dacă nu ai suficient și lași doar 100.000 (10 RON) pomelnicul îți va fi citit doar 40 de zile, că După „mai treceți și mai lăsați alții”. Toate acestea în condițiile în care ajunși în secolul XXI, pensia unui bătrân este în jur de 500 RON, iar salariul mediu pe economie este de 750 RON.
Ca sănu fiți luați prin surprindere, în cazul în care ajungeți la Hurezi și vreți sălăsați un pomelnic, iatăcare este lista de prețuri: pentru o zi – 0,2 lei; pentru o lună- 6 lei; pentru 40 de zile – 8 lei; pentru două luni – 12 lei; pentru trei luni – 18 lei; pentru 4 luni – 24 lei; pentru 5 luni – 30 lei; pentru 6 luni – 36 lei; pentru 7 luni – 42 lei; pentru 8 luni – 48 lei; pentru 9 luni – 54 lei; pentru 10 luni – 60 lei; pentru 11 luni – 66 lei; pentru un an – 72 lei. Dacă pomelnicul depășește 20 de nume, adică neamul este mai mare și ți morțiș ca popa să-i citească pe toți, atunci tarifele se dublează. Lista de prețuri este afișatăîntr-un loc vizibil, la intrarea în biserică , în locul unde se comercializeazălumânările. Acești bani, pentru care nu se taie nici o chitanță, intrăîn buzunarele largi ale prea-sfințitelor fețe bisericești, care au ales viața monahală. Nu pustietățile unde săse roage, ci marile mănăstiri, unde au tot confortul. Omul sărman își ia de la gurăși taie porția copiilor pentru a da un bănuț bisericii, maicile și că lugării noștri umblăcu mașini de lux, de mii de euro. La bisericile de enorie, aflate în satele vâlcene nu existăastfel de „biruri”, cu toate că parohiile respective trăiesc doar datorităenoriașilor. Dar la marile mănăstiri s-a instituit o astfel de taxă. Biserica își cere dreptul ei ca orice instituție iar rugăciunile nu sunt deloc ieftine, chiar dacă cei care ar trebui săle spunăîn numele tău au ales această cale ca mod de viațăiar „ajută-ți aproapele” stăla baza principiilor ce le ghideazăexistența în această lume.
Pomelnicele, „indulgențele ortodoxiei”
Pomelnicele sunt considerate de că tre cei mai mulți dintre noi creștinii, singura cale de a ține legătura cu Biserica și sunt catalogate ca fiind mijlocul cel mai simplu și mai comod de a ține aproape de Biserică . Prin pomelnic ne putem legitima ca fiind creștini practicanți, care dăm liturghie la Biserică indiferent că participăm sau nu la Sfânta Liturghie. Cu cât mai multe pomelnice date și la cât mai multe biserici și mănăstiri, cu atât mai mult, în opinia noastră, Dumnezeu se milostivește de noi. Cum pomelnicul trebuie săfie însoțit de bani, dacă bătrânica de la țară nu-i are, indiferent de faptele bune săvârșite de ea sau de faptul că participăintens la Sfânta Liturghie în fiecare duminică , Dumnezeu nu poate primi rugăciunea și jertfa ei!? Așadar, pomelnicele reprezintăpentru creștinii ortodocși ceea ce însemnau indulgențele în Evul Mediu pentru Biserica romano-catolică . Săfie acestea oare indulgențe îmbrăcate într-o formă mai puțin blamată?