Prințul Mihai devine la data de 20 iulie 1927, rege al României, la vârsta de 5 ani, în urma decesului bunicului său, Regele Ferdinand I.
Astfel, Mihai I, a fost rege al României în doua perioade diferite, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1940, sub Regență, el fiind minor. Iar a doua perioadă a fost între 5 septembrie 1940, cand Carol al II-lea a renunțat la prerogativele regale, și până la 30 decembrie 1947, cand regele Mihai a fost obligat să abdice, de catre comuniști.
Prima domnie a regelui Mihai a fost sub semnul incertitudinilor, în condițiile în care, în exterior, tatăl sau, principele Carol, se pregătea să revină în țară, iar în interior se intensifica miscarea carlistă pentru readucerea sa pe Tronul României.
Principele Carol a revenit în țară la 6 iunie 1930.
O zi mai târziu, Regența, instituită la moartea lui Ferdinand, și-a dat demisia. În acest context, guvernul a preluat puterile si prerogativele constituționale, și în virtutea acestora, l-au detronat pe regele Mihai.
La 8 iunie 1930, Parlamentul l-a proclamat pe princepele Carol, rege al României, sub numele de Carol al III-lea, „coborâtor direct si legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand”.
Regele Mihai a redevenit prinț moștenitor, primind titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia”.
