Motto: În interiorul cetăţii asediate, mereu s-au găsit oameni care să dorească prăbuşirea propriei cetăţi.
Cu exact 24 de ani în urmă, România dădea cu piciorul unei şanse uriaşe. Pe 20 mai 1990, domnul (a se citi – tovarăşul) Ion Iliescu câştiga cu 86% alegerile care aveau să rămână în istorie ca Duminica Orbului. Până atunci, adică până în ’90, această sărbătoare religioasă era cunoscută mai mult de ortodocşii practicanţi. Dar a rămas în istorie şi a devenit relativ populară pentru că în 20 mai 1990 s-au desfăşurat primele alegeri libere post-comuniste. Duminica Orbului este un nume binemeritat pentru că, în acea zi de mai, românii s-au dus orbeşte la vot. Votul de atunci ne-a aruncat într-un colţ al Europei.
Lumea civilizată a asistat şocată la exerciţiul de forţă pe care puterea legitimată prin vot îl desfăşura fără niciun fel de reţinere. Izolarea care a urmat n-a fost altceva decât un răspuns normal. Dar, din păcate, oamenii au memoria scurtă. Mai mult decât atât, le place mai mult zâmbetul diabolic al lui Iliescu, transplantat imberbului de Ponta, decât cel marinăresc al lui Basescu. Şi vom avea, din nou, o astfel de zi. Mai sunt câteva zile şi vom merge la vot. Ziua de 25 mai, ziua euro-parlamentarelor, va fi şi aceasta Duminica orbilor. E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată.
S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat şi vremurile. S-a cam terminat cu cei şapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită băşcălie a luat locul bunului simţ şi a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos. Acum, ţara noastră se află la o nouă răscruce. Uniunea Europeană este într-o continuă transformare, Germania mai că nu-i cântă prohodul monedei unice, piaţa muncii încă nu e echidistantă în toate ţările comunitare pentru cetăţenii români iar intrarea în spaţiul Schengen pare tot mai utopică.
La mâna votanţilor actuali, majoritatea fie captivi, fie manipulabili, stă viitoarea noastră delegaţie de parlamentari europeni. Să ne amintim doar de recordurile de absenţă ale lui Becali şi Vadim, de pata de ruşine adusă de cazul Adrian Severin sau de modul în care au „reprezentat” România cei trei parlamentari UDMR (singurii care nu vorbesc în plenul Parlamentului în limba ţării pe care o reprezintă, ci în… maghiară!) şi avem un tablou deloc măgulitor pentru imaginea ţării noastre. Iar pe fondul actualilor votanţi – repet, fie captivi, fie manipulabili – acest tablou s-ar putea dubla sau tripla. În plus, românii mai au de trecut două hopuri, tot cu ecou internaţional, dar care sunt tot la mâna acestui electorat: alegerea Preşedintelui, respectiv revizuirea Constituţiei. În consecinţă, avem nevoie de voturi raţionale, nu de alte „Duminici ale Orbului”.
În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu politicienii şmecheri care au impus regulile junglei. Un ochi atent va găsi că nu e mare diferenţa între alegerile din ’90 şi alegerile de după. Un ochi atent va şti că şi atunci şi după, a fost acelaşi tip de organizare. Diriguit de aceleaşi interese. Numai oamenii din rolurile principale s-au schimbat, dar nu tare mult… Situaţia este gravă.
Au scos capul din jug boii bătrâni, şi au intrat juncanii. Se pregătesc viţeii. Nu poţi nici să-i dai pedagogic cu capul de masă, nici să-i persecuţi cu sfaturi. Poţi doar să-i laşi să moară, ca să te lase să trăieşti! Doar un lider respectat şi autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună. Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!
P.S.: – O prezenţă mică la urne în data de 25 mai avantajează partidele care au organizaţii mai puternice şi un grup de susţinători mai numeros.