Moto: “În cazul în care nu există nici un dușman în interior, inamicul de afară nu poate face nici un rău” – proverb african.
De parcă nu ar fi fost îndeajuns gafa făcută de James Pettit – ambasadorul SUA la Chișinău, când a declarat că „unirea (Moldovei – n.r.) cu România, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”, diplomații americani au făcut un nou gest care a provocat reacția naționaliștilor români. Primarul din Sfântu Gheorghe, a postat o fotografie în care apare alături de Hans Klemm – ambasadorul unchiului Sam în România, ţinând în mână steagul Ţinutului Secuiesc. Deși Constituția României interzice orice formă de autonomie teritorială, unii visează la un așa-zis „Ținut Secuiesc” în inima României iar când ambasadorul SUA a făcut o asemenea gafă, totul a escaladat de ambele părți.
Ignoranţa diplomaţilor americani în materie de etnii de prin alte state ale lumii, e notorie şi ambasadorul Klemm nu pare să facă excepţie, la fel ca acela de la Chişinău. Poate că e întâmplătoare apropierea în timp a celor două „incidente” (declaraţia de la Chişinău şi poza din Harghita) create de diplomaţii americani, dar nu cred. Ceea ce s-a întâmplat pare fructul unui hazard nefericit. S-ar putea să existe manipulări mai subtile, pentru că „atacurile” vin exact pe problemele ruso-maghiare, România având o lungă istorie de neplăceri şi ostilităţi cu aceste două ţări, Rusia şi Ungaria.
La fel de „întâmplător” ar putea fi şi atacul mediatic cu contrabandă de arme lansat de Sky News TV cu ajutorul taman a unor secui „care nu au ştiut” că erau pioni într-un joc murdar. Totuşi, matematic, o astfel de acumulare de evenimente în timp scurt, legate toate de acest front al războiului hibrid purtat împotriva României ca stat naţional (pentru că şi Rusia şi Ungaria vor în cel mai bun caz regionalizarea şi federalizarea ţării noastre, iar în cel mai rău caz dispariţia ei) începe să nu mai corespundă unor probabilităţi normale.
A nu se uita că administraţia Obama îşi va face bagajele în doar câteva luni şi un eventual preşedinte Trump va schimba zeci de ambasadori pentru că aşa e tradiţia americană când se schimbă administraţiile partidelor aflate la putere. Hans Klemm o fi interesat de alt post, poate mai bănos. Oricum, Klemm, în România, s-a faultat singur. Pentru un diplomat e o gafă majoră să faci poze cu simboluri ale unor separatişti care vor distrugerea statului care te-a acceptat în post. Ce a declarat ambasadorul SUA în Moldova, recent, este provocator.
Parcă se leagă lucrurile, nu? Li se rupe de noi, suntem cel mult buni pentru carne de tun într-o bubuială directă cu ruşii, în caz că se hotărăsc să o înceapă, restul e gargară. Deci trebuie să acceptăm ca marele nostru prieten, SUA, ne face de fapt o favoare imensă pentru că se uită din când în când la noi şi ne lasă să-i lingem cizma. Cum să avem tupeul să cerem respect, principii, etc.? Am sperat mult timp că preşedintele Băsescu a avut înţelepciunea şi patriotismul să negocieze parteneriatul la schimb cu nişte garanţii solide pentru o Românie Mare. Să nu ne amăgim în continuare. Poziţia ambasadorilor nu reprezintă derapaje personale, au evident binecuvântarea de la centru. Şi să nu uităm niciodată că somnul raţiunii naşte monştri!