Partidul Social Democrat a reprezentat, de-a lungul ultimilor ani, una dintre forțele politice cu cea mai mare influență în România, dar și una dintre cele mai controversate. Criticii săi, inclusiv din opoziție și din societatea civilă, au acuzat în repetate rânduri PSD-ul de acțiuni care au pus în pericol stabilitatea democratică, economică și instituțională a țării. Aceste acuzații nu sunt noi, ci se întind pe mai multe mandate de guvernare, culminând cu tensiunile recente din coalițiile guvernamentale.
Una dintre cele mai grave perioade asociate cu PSD a fost între 2016 și 2019, când partidul a condus guvernul sub conducerea lui Liviu Dragnea. În ianuarie 2017, Guvernul Grindeanu a emis Ordonanța de Urgență 13, care modifica Codul Penal și decriminaliza anumite fapte de corupție cu prejudiciu sub un anumit prag. Această măsură a fost interpretată ca o încercare directă de a slăbi lupta împotriva corupției și de a proteja liderii de partid implicați în dosare penale. Consecința a fost declanșarea celor mai ample proteste de stradă din istoria post-decembristă a României: sute de mii de oameni au ieșit în piețe timp de săptămâni, cerând retragerea ordonanței și demisia guvernului. Opoziția și presa independentă au vorbit atunci despre un atac asupra statului de drept, care risca să transforme România într-un stat capturat de interese de partid. Ordonanța a fost retrasă sub presiunea străzii, dar imaginea PSD-ului ca forță care prioritizează impunitatea în detrimentul interesului public a rămas puternică.
Ulterior, PSD a continuat cu tentative de reformă a justiției, percepute ca încercări de subordonare a Direcției Naționale Anticorupție și a instanțelor. Modificările propuse la legile justiției au fost criticate de Comisia Europeană, de Comisia de la Veneția și de societatea civilă ca fiind menite să slăbească independența magistraților. Aceste acțiuni au generat noi valuri de proteste în 2018, inclusiv manifestații violente în august, când zeci de mii de români, inclusiv din diaspora, au cerut demisia guvernului Dăncilă. Criticii au argumentat că PSD-ul nu doar că nu combate corupția endemică, ci încearcă să o instituționalizeze, creând un climat de instabilitate politică și de neîncredere în instituții. Efectele s-au văzut în rating-urile de țară, în investițiile străine ezitante și în creșterea polarizării sociale.
Dincolo de justiție, PSD a fost acuzat de populism economic distructiv. Promisiuni generoase de pensii și salarii majorate fără acoperire bugetară reală au dus, în perioadele de guvernare, la deficite mari, creșterea datoriei publice și presiuni asupra leului. Criticii susțin că acest tip de abordare creează dependență electorală de segmente vulnerabile ale populației, în timp ce subminează sustenabilitatea economică pe termen lung. În contextul crizelor globale (pandemia, războiul din Ucraina şi Iran inflația etc.), astfel de politici au fost văzute ca factori de risc pentru stabilitatea macroeconomică a României.
În ultimii ani, chiar și în coaliții de guvernare (inclusiv cea actuală din 2025-2026 cu PNL, USR și UDMR, sub premierul Ilie Bolojan), PSD a fost acuzat de comportamente destabilizatoare. Liberalii și alte formațiuni au reproșat social-democraților amenințări cu blocarea bugetului pe 2026, cereri excesive de concesii populiste și atacuri publice la adresa premierului. Discuțiile interne din PSD privind posibila retragere din coaliție, consultările anunțate pentru aprilie 2026 și condiționarea sprijinului parlamentar au creat un climat de incertitudine politică. Analistii au vorbit despre riscul unui blocaj guvernamental, care ar putea duce la anticipate sau la o criză prelungită, exact într-un moment în care România are nevoie de stabilitate pentru absorbția fondurilor europene și pentru gestionarea provocărilor economice.
Aceste acțiuni sunt interpretate de oponenți ca o strategie clasică a PSD: să mențină puterea prin presiune constantă, să capitalizeze electoral pe nemulțumiri sociale și să slăbească instituțiile care îi limitează influența. Rezultatul este o țară polarizată, cu încredere scăzută în clasa politică, cu migrație continuă a tinerilor și cu un risc permanent de instabilitate. Susținătorii PSD resping aceste acuzații, susținând că partidul apără interesele categoriilor sociale defavorizate și că criticile vin din partea unor forțe care ignoră realitățile României profund.
Totuși, istoria recentă arată un pattern îngrijorător: de fiecare dată când PSD a deținut puterea dominantă, au urmat tensiuni majore cu justiția, cu cetăţenii și cu partenerii europeni. Destabilizarea înseamnă un proces lent de erodare a încrederii în statul de drept, de subminare a reformelor și de prioritizare a intereselor de partid față de cele naționale. Pentru ca România să avanseze spre o dezvoltare sustenabilă, este esențial ca toate forțele politice, inclusiv PSD, să pună mai presus interesul public și să renunțe la practicile care generează criză permanentă.
În concluzie, acuzațiile de încercare de destabilizare aduse PSD-ului reflectă o problemă structurală a politicii românești: lipsa unei culturi a compromisului responsabil și tentația constantă de a folosi instituțiile statului în scopuri partinice. Doar o clasă politică matură, transparentă și orientată spre reforme reale poate evita repetarea acestor cicluri de criză care au costat România prea mult timp și prea multă energie. Cetățenii, prin vot și prin vigilență civică, rămân ultimul bastion împotriva oricărei tentative de subminare a democrației.
- Laurențiu Cazan, președinte interimar PNL Râmnicu Vâlcea