Asist de o săptămână la un spectacol mediatic ce redimensionează o latură a societății în care, cel puțin din punct de vedere al umanității, încă mai credeam. Dar cazul pedofilului pe care cel puțin eu nu-l voi califica drept polițist, scoate la iveală putreziciunea unui stâlp al democrației: mass-media, implicată politic.
Afirm încă de la început, înfrânându-mi extremismul, că pentru creaturi precum acest pedofil, mintea mea nu găsește decât o rezolvare pe care nu o pot enuța din motive ușor de înțeles. Din punctul meu de vedere, pușcăria și psihiatrii nu au niciun sens pentru degenerați.
De când a apărut la televizor această știre înfiorătoare, cel puțin trei zile, toți guriștii au anatemizat Poliția și polițiștii. Cu o agresivitate și un cretinism rar întâlnite, nu au avut nicio reținere în a-i face pe toți lucrătorii MAI să se simtă jenați de uniforma pe care o poartă. Nimic mai greșit și urât ! Animalul care i-a agresat pe copii nu este polițist, ci un țuțăr transferat în Poliție de la Jandarmerie, șofer al unui șmecher creat de sistem. Fiind o sinecură folosită pentru a săpa în arhiva SIPA și pentru alte treburi ce necesită tăcere, pedofilul a fost protejat de o singură persoană, șeful său al cărui cap era suficient să cadă pentru a da sânge la popor.
În istoricul tristului eveniment au intrat, rând pe rând, liderii sindicatelor din MAI, analiști politici și politicieni. Fără să mai țină cont de cei doi minori traumatizați grav, pentru că altfel ar fi discutat mai mult de modificarea legislației care apără copiii și despre verificarea psihologică a celor care trebuie să apere oamenii și poartă armă, i-au tocat pe purtătorul de cuvânt al IGPR care a spus un MARE ADEVĂR legat de examinările psihologice, pe șeful Poliției Române și Poliția ca instituție. Apoi, politicienii puterii au găsit de cuviință să speculeze momentul și să își desăvârșească răfuielile pentru decapitarea unora nepuși de ei și înlocuirea cu cei apropiați lor, pe un segment de teren pe care oricum se ducea o bătălie. Cu toții au uitat de copii, dar și de părinții acestora. Rezumând, pedofili sunt și în Biserica Ortodoxă și în Sănătate și în Justiție și peste tot, nu doar în Poliție ! Asta nu înseamnă că toți polițiștii, preoții, medicii, procurorii sau judecătorii trebuie anatemizați. La fel, mi se par derizorii și infantile toate discuțiile la care am asistat dintr-o curiozitate venită din spaima de mințile celor care modelează opinia publică și ale celorlalți care decid în stat. Am văzut în perioada aceasta acțiuni interesate ale unor ziariști gata să execute partituri politice, lideri de sindicat tâmpiți și mediocrii și politicieni mârșavi. Totul pe fondul tragediei unei fetițe și a unui băiețel. Văzându-i îngrozit cum se cațără pe necazul unor copii nevinovați, am realizat astfel câtă nemernicie zace în stâlpii societății în care viețuim.
Până la pedofil, pe mine mă interesează LIFTUL și, pe lângă lift, părintele sau părinții copiilor care au parte de asemenea cruzimi.
Orice om știe că cei mai expuși pericolelor, de orice natură, sunt copiii, iar o mamă sau un tată sunt primii care trebuie să cunoască asta și să facă tot ce le stă în putere pentru a evita situațiile de natură vătămătoare pentru fiii și ficele lor. Deci, ce au căutat copiii de 5 și 7 ani singuri în lift? Este liftul un mijloc de transport sigur și deloc periculos? De ce erau nesupravegheați la o vârstă atât de mică afară din casă? De unde veneau copiii? Au traversat singuri vreo stradă până să se urce în lift? Au trecut pe lângă vreun câine până să ajungă în bloc? Unde era mama lor când au fost agresați? Unde era și ce făcea în momentul acela persoana care trebuia să-i protejeze? A încercat o explicație cum că erau singuri pentru că i-a lăsat să învețe să se descurce singuri… Da? Și pe unde să umble singuri? Prin Eden???
Multe întrebări, poate prea multe azi, ale căror răspunsuri arată că micuții nu sunt doar victimele unui bolnav psihic, ci ale unor mame și tați inconștienți, dar care procrează și ale unui subsistem preocupat mai degrabă de găști corupte și jocuri de putere, decât de educație și de concentrarea pe cei care reprezintă viitorul unei națiuni. Știu, copiii nu se nasc egali … fiecare pe unde are norocul sau ghinionul să se nască … Dar ce stat este acela care nu ține cont că ei există, disimulând grija pentru ei doar prin pliante de campanie electorală ? Este unul uman? Dacă nu are grijă și compasiune pentru copiii săi, indiferent prin ce clase sociale se nasc, atunci pentru cine are?
Eroul acestei povești înfiorătoare din România lui 2018 meschină și perversă este băiețelul, care în ciuda fricii și spaimei provocate de animalul din lift, nu a fugit și nu și-a părăsit surioara. Nu a lăsat-o singură și a stat lângă ea. La 7 ani, într-un cavou metalic numit lift, a încercat el să o păzească în locul părintelui și al statului român.