Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Monstruoasa coaliţie

Circul politic ieftin al USL, din ultimele zile, consternează de-a dreptul opinia publică. Graba liderilor celor două partide, PSD şi PNL, de a controla politic, chiar şi cu încălcarea Constituţiei, cartea de căpătâi a acestui neam, la modul cel mai brutal posibil, instituţiile statului, este de-a dreptul periculoasă pentru democraţia românească.

De altfel, toată această mascaradă, privită cu maximă îngrijorare de presa internaţională, are un scop bine definit: suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Frenetici în aplicarea acestui deziderat, useliştii par dispuşi să ducă în derizoriu principiile statului de drept, practic, încercând anularea acestora, ceea ce poate conduce la precedent mai mult decât periculos. Îmi pare că înverşunarea lui Ponta, care-l poartă, parcă, pe umăr pe Antonescu, în chip de drăcuşor roşu ca un rac, ce-l tot înţeapă în ceafă cu un trident ascuţit, s-a accentuat din momentul în care s-a aflat că şi-a plagiat teza de doctorat. De atunci, s-a pornit ca un uragan nestăvilit, împotriva a tot ceea ce reprezintă, cum spuneam, valorile statului de drept. Incapabil să gestioneze această problemă cu demnitate, demisia fiind un gest firesc în acest caz, Ponta şi al său sfătuitor în rele, Antonescu, blochează, cu o nepăsare ucigătoare, politic şi economic România.

Revenind la ţinta USL, aceea de a-l suspenda pe Băsescu, trebuie spus că cei doi lideri ai Alianţei au gândit totul în cele mai mici detalii, renunţând, pentru alungarea şefului statului de la Cotroceni, chiar şi la principiul separaţiei puterilor în stat, consfinţit de legea fundamentală a ţării. Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale, iar Curtea Constituţională este cea care arbitrează între aceste puteri. În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Cel puţin aşa ar trebui să se întâmple, însă, odată instalat haosul uselist, tot ceea ce scrie Constituţia se vrea anulat de voinţa politică a pesediştilor şi liberalilor.

Unul din primii paşi făcuţi de actuala guvernare pentru suspendarea lui Băsescu a fost înlocuirea Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu, cu social-democratul Valer Dorneanu, un personaj aservit, aşadar, actualei puteri. Apoi, s-a decis modificarea Legii CCR printr-o Ordonanţă de Urgenţă, astfel încât Curtea să aibă doar un rol consultativ în urma deciziei Parlamentului de a-l suspenda pe preşedinte, această instituţie dorindu-se a deveni suverană, ceea ce din nou conduce la încălcarea principiului separării puterilor în stat. Cel de-al treilea demers, în încercarea de a avea puterea absolută, a fost schimbarea preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, ceea ce uşurează pentru USL, prin controlul Parlamentului, încercarea de suspendare a lui Băsescu. Schimbarea celor doi ar aduce pentru USL avantajul că în cazul suspendării lui Traian Băsescu, preşedinte interimar al ţării ar fi desemnat noul şef al Senatului, adică Crin Antonescu, care va ocupa această funcţie până la referendumul de demitere a preşedintelui.

Iată, deci, miza imensă a USL: acapararea totală a puterii. Ceea ce nu doresc Ponta şi Antonescu să înţeleagă, sau, mai degrabă, se fac că nu ştiu, este că CCR este garantul supremaţiei Constituţiei, indiferent de componenţa acesteia şi de parcursul profesional şi politic al judecătorilor ei.

Foarte grav este că atât UDMR cât şi UNPR au declarat că sunt alături de USL în procesul de suspendare a lui Traian Băsescu, readucând parcă, în actualitate, anul 1866 când monstruoasa coaliţie, formată din conservatori şi liberali radicali, au dorit îndepărtarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la domnie. În monstruoasa coaliţie se aflau marii proprietari de terenuri şi oameni de afaceri care nu erau mulţumiţi de politica monarhului. Coaliţia a apărut după alegerile din Adunarea Naţională din România, convocarea a II-a, în 1864, şi a fost prezidată de către Ion C. Brătianu. Mihail Kogălniceanu a rămas loial lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866, coaliţia a dat o lovitură de stat. În noaptea de 11/23 februarie au intrat în dormitorul lui Alexandru Ioan Cuza şi l-au forţat să abdice şi să părăsească ţara.

OLIVIA PÎRVU-CÎRCIU