Greco-catolicul Emilian Frâncu se folosește de preuți ortodocși în campanie
MODA BLOGURILOR. În ultima vreme, tot mai mulți politicieni au început să-și facă site-uri sau blog-uri, încercând într-un mod, ușor penibil, săofere navigatorului pe Internet o imagine finisatăpână la ridicol. Și asta pentru că , de regulă, cei care cer „internautiștilor” săle facă blog habar nu au cum trebuie săarate acesta sau ce mesaje săconțină. Majoritatea politicienilor își fac bloguri pentru că este la modăși nu pentru că ar fi, în exces, interesați de opinia cetățenilor.
Procrearea unui blog
Paradoxal, cei mai mulți dintre politicienii care-și fac blog habar nu au sădeschidăcomputerul. Deși, PC-ul sau laptop-ul stau frumos așezate pe birourile lor (ostentativ, desigur) mai există, încă , destule personalități politice care nu au reușit sădescopere unde este poziționat butonul de pornire/oprire al acestor adevărate minuni tehnologice. Mai există, însă , și o a doua categorie de politicieni paraleli cu operarea PC. Cei care și-au angajat un om pentru a le porni computerul, citi mailurile și, în fine, a găsi articolele din presă care-i vizează. Odatăintrat în acțiune, responsabilul cu informația primităpe cale virtuală(care, de regulă, este vreun băiețandru din partid care și-a petrecut adolescența cu ochii lipiți de monitorul computerului) are obligația să-i aprindășefului PC-ul (pentru ca cei care-i calcă pragul biroului săcreadăcă este tot timpul conectat la informație), să-i tasteze un site cu cele mai proaspete știri politice (se poate ușor observa că politicianul nostru nu știe sănavigheze pe Internet pentru că pagina de web rămâne o zi întreagăaceiași) și, atunci când începe campania electoralăsă-i facă blog.
Și când se decide săaibăblog – nu știe ce înseamnă cuvântul, dar a auzit că au și alții și îi place cum sună- cheamădin nou băiatul din partid, îi dăcomanda, fără prea multe detalii pentru că nici prin gând nu-i trece cum ar trebui săarate.” Băiatul” îi face un cont pe wordpress sau blogger cu un șablon simplu, stupid. Practic el o săcopieze ceea ce le-a făcut și celorlalți, fără chef și fiind prea prost plătit ca sădepunăeforturi în plus, blogul lui nu va face diferența dintre un site și un blog diletant de politician.
Pe site-ul lui Frâncu, preoții au intrat în campanie
până la urmă, blogul unui politician înseamnă crearea iluziei că potențialul votant are un cuvânt de spus. De fapt, nimeni nu dădoi bani pe opinia votantului. Pentru un politician, blogul e un instrument de a minți cu mai mult spor. Faptul că existăposibilitatea de a lăsa un comentariu îl face pe om săcreadăcă este mai aproape de cel care-i hotărăște nivelul de trai. Îi dăiluzia că interacționeazăcu el. De fapt, asta e tot: o iluzie. Politicianul nu interacționează, el doar își scrie același discurs tern și obositor, el nu răspunde la comentarii, o fac alții în locul lui.
Printre aspiranții la fotoliile parlamentare, blogul nu numai că a înlocuit prăfuitul carnețel al politrucului, dar a devenit o modăobligatorie pentru sezonul de campanie. Nu conteazădacă au sau nu ceva de spus, nu conteazădacă știu sau nu săse exprime coerent și corect în limba română, dacă sunt candidați trebuie săaibăblog. însă , așa cum costumul, oricât de bine ar fi croit, nu poate transforma neghiobul în artist, nici blogul, oricât de bine ar fi construit, nu poate transforma politrucul în politician.
Unul dintre primii politicieni vâlceni care au apărut pe Internet cu blog, este deputatul PNL Emilian Frâncu. Blogul parlamentarului își întâmpinăsimpatizanții un clip electoral în care apare un preot care-l laudăde mama focului pe liberal. Acesta, așezat în spatele unor bătrâne, rânjește de mama focului la spusele slujitorului Domnului, bucuros că băbuțele aud ce om mare este el. După o serie de investigații jurnalistice, am aflat că preotul-vedetăeste nimeni altul decât părintele Ion Predescu de la Episcopia Râmnicului. Iatăce spune popa despre Frâncu – personaj politic cunoscut opiniei publice pentru numeroasele sale încercă ri de a politiza biserica: „Prietene, măbucur că ești aici! Am auzit lucruri bune de la toți prea-cucernicii preoți despre tine. Dă-i înainte fiule, pentru că ești pe drumul cel bun!”.