Islanda a aruncat la gunoi guvernul corupt și apoi i-a arestat pe toți bancherii supu și familiei Rothschild. Încă din secolul trecut, marea majoritate a americanilor a visat să spună NU criminalilor bancheri corupți condu și de familiile Rothschild și Rockefeller, dar nimeni nu a îndrăznit să o facă. De ce? Dacă numai jumătate din națiunea americană și 1% din cei care plătesc taxe și impozite ar fi spus „Ajunge!” , atunci guvernul s-ar fi schimbat. De ce este oare atât de greu pentru unii oameni să înțeleagă că printr-un simplu refuz de a plăti taxele către un sistem corupt se poate obține mult mai mult decât prin violență? Cu alte cuvinte, urmărește să descoperi unde ajung banii tăi! E chiar atât de greu? Adevărul în această privință este că doar islandezii au fost în stare să o facă… deocamdată. Nu numai că au reu șit să răstoarne un guvern corupt până în măduva oaselor, dar au pus bazele unei Constituții corecte care va asigura că toate aceste dezastre naționale nu vor mai putea să se repete niciodată. Dar asta nu e totul… Cea mai bună veste abia acum urmează!
Ei bine, islandezii au arestat deja pe toți bancherii supu și lui Rothschild și Rockefeller, care s-a dovedit că sunt răspunzători de haosul și prăbu șirea economică a Islandei. Nu a trecut mult timp de când 9 persoane au fost arestate în Reykjavik și Londra, pentru fapte de criminalitate financiară care au determinat prăbu șirea economică a Islandei în anul 2008, criza profundă care a făcut să apară o reacție publică fără precedent, care a schimbat destinul țării. În Islanda s-a desfășurat o revoluție fără arme, țara cu cea mai veche democrație (anul 930), și ai cărei cetățeni au reu șit să impună schimbări fundamentale (nu doar de fațadă) prin demonstrații ferme. Dar de ce oare restul țărilor occidentale nu au zis nimic despre asta? Mass-media oficială occidentală este sub controlul Cabalei criminale, așa că nu e de mirare că există această cenzură strictă. La presiunea cetățenilor islandezi, nu numai că guvernul a demisionat, dar s-a demarat elaborarea unui proiect pentru noua Constituție, iar acum se începe procesul penal prin care bancherii vinovați de declinul economic al țării vor fi pu și sub acuzare. Acest proces revoluționar liniștit, fără violență, își are originile în anul 2008 când guvernul islandez a decis să naționalizeze cele mai mari 3 bănci din țară (Landsbanki, Kaupthing și Glitnir) ai căror clienți erau în principal englezi și americani. După această măsură, moneda locală (krona) s-a devalorizat puternic, iar bursa financiară islandeză a fost închisă temporar atunci când scăderea ajunsese la 76 %. Islanda devenise falimentară, și pentru a salva situația FMI a oferit 2,1 miliarde USD, iar țările nordice au oferit în plus 2,5 miliarde USD. În timp ce băncile și autoritățile căutau soluții la situația economică dezastruoasă a Islandei, cetățenii islandezi au ie șit în stradă și au manifestat pașnic zeci de zile în șir în fața Parlamentului Islandei, astfel că primul-ministru Geir Haarde a demisionat. Cetățenii au cerut în plus alegeri anticipate, și au reu șit! În luna aprilie 2012 a fost aleasă o coaliție de guvernământ, formată din Alianța Social Democrată și Mișcarea Verde de stânga, iar prim-ministru a fost numit Johanna Siguroardottir. Pe parcursul anului 2009, economia Islandei a continuat să fie într-o stare precară, dar Parlamentul a propus ca țara să plătească Angliei și Olandei suma de 3,5 miliarde de EURO, eșalonată pe 15 ani, la o dobândă de 5,5 %!!! Această propunere a aprins din nou scânteia populară în Islanda, oamenii s-au întors pe străzi cerând ca această decizie să fie supusă unui referendum. În martie 2010, acest referendum a avut loc și 93 % din populația Islandei a refuzat să plătească datoria în condițiile propuse. Asta a determinat creditorii să își regândească strategia și să o îmbunătățească, oferind o rată de numai 3% și eșalonarea pe o perioadă de 37 de ani. Ei bine, nici asta nu a mers. Actualul Președinte al Islandei, văzând că Parlamentul aprobase propunerea cu o marjă foarte mică de voturi, a decis luna trecută să nu o ratifice, și a chemat poporul islandez din nou la referendum pentru ca oamenii să aibă ultimul cuvânt. Bancherii tremură de frică. Revenind la situația tensionată din anul 2010, în timp ce islandezii refuzau să- și plătească datoriile către rechinii financiari fără să fie consultați, coaliția de guvernare a lansat o investigare financiară care să determine responsabilitățile legale pentru criza economică brutală ce a afectat țara, astfel că a arestat deja câțiva bancheri și directori executivi care erau implicați în operațiuni financiare de mare risc. Între timp, Interpolul a emis un mandat de arestare internațional pe numele lui Sigurdur Einarsson, fostul președinte al uneia dintre bănci. Această situație a făcut ca bancherii și directorii speriați să părăsească țara în masă, ca șiobolanii. În acest context de criză, a fost aleasă o adunare care să pună bazele unei noi Constituții care să reflecte lecțiile învățate și să o înlocuiască pe cea în funcțiune, fiind inspirată de Constituția Daneză. Pentru asta, în loc să apeleze la experți și politicieni, Islanda a decis să apeleze direct la popor, din moment ce poporul are putere asupra legii, și nu invers. Mai mult de 500 de islandezi s-au prezentat ca și candidați pentru a participa în acest exercițiu de democrație directă și a scrie o nouă Constituție. Au fost ale și 25 dintre ei, fără niciun fel de afiliere politică, printre aceștia fiind studenți, avocați, jurnaliști, fermieri și sindicaliști. Una dintre prevederile importante ale acestei noi Constituții va fi protejarea expresă a libertății de informare și de expresie, având numele de Inițiativa Mediei Moderne Islandeze (IMMI), o lege care are scopul să facă din Islanda un paradis pentru jurnalismul de investigație, pentru libertatea de informare, în care sursele, jurnaliștii și furnizorii de internet care găzduiesc site-uri de șitiri, sunt protejați prin această lege. Oamenii, din nou, vor decide viitorul Islandei, în timp ce politicienii și bancherii vor privi de pe margine transformarea acestei națiuni.
P.S. – Și totu și întrebarea este: cum de este posibil așa ceva? De ce și-au sacrificat „elitele” oamenii „de bază” , aflați în poziții cheie, oare nu pentru a- și instala alții aflați în așteptare? Viitorul ne va da un răspuns… ( preluare din presa islandeză)