Cam pe vremea când se negociau condiţiile de aderare a României la UE, îmi amintesc că Ion Ţiriac a făcut o declaraţie ce a uimit multă lume – “România nu ar trebui să se grăbească cu aderarea la UE deoarece încă nu este pregătită”. Mulţi s-au uitat chiorâş la Ion Ţiriac şi doar armura de mare om de afaceri care ştie să înoate în apele învolburate ale economiei l-au ferit de la un linşaj mediatic. Iată că a venit vremea să ne întrebăm oare ce o fi vrut să zică acesta? Faptul că o personalitate proeminentă ca Ion Ţiriac a îndrăznit să ne avertizeze că “Regele este gol”, mai treacă-meargă, dar iată că în zilele noastre personalităţi chiar şi mai marcante fac declaraţii care vin să ne taie elanul. Atât Roubini cât şi Stiglitz au făcut declaraţii despre viitorul incert al ţărilor europene din zona Euro. Ambii au reclamat nevoia de schimbare a capitalismului aşa cum îl cunoaştem noi astăzi căci, în caz contrar, în viitor va fi pusă în discuţie însăşi existenţa acestui tip de capitalism. Până şi unul din fruntaşii cei mai de seamă ai UE – Barroso a fost nevoit, în aceste zile, să constate cu părere de rău că “facem eforturi de sute de miliarde ca să ajutăm băncile, dar nu facem niciun efort pentru a ajuta ţările”. Încet, încet încep să se trezească şi cei care diriguiesc destinele acestei lumi. În prezent, îşi face loc o altă idee – părăsirea austerităţii şi crearea condiţiilor pentru dezvoltare. Că situaţia nu este simplă, ne-a avertizat şi Soroş care a atenţionat factorii politici europeni că moneda euro riscă să distrugă unitatea europeană şi reclamă necesitatea unei politici coerente pentru salvarea unităţii europene. Însuşi Mugur Isărescu a fost determinat să recunoască voalat că doar leul a reuşit să ne aducă în situaţia de a stopa prăbuşirea economică. Dacă în loc de leu am fi avut euro, dezastrul nu ar fi putut fi oprit. Discuţiile aprinse pe marginea bugetului comunitar din aceste zile vin din nou să confirme necesitatea păstrării unităţii europene, iar zgârcenia marilor bancheri şi industriaşi germani ce o au ca port-drapel pe Angela Merkel la care se adaugă şi lorzii britanici, deci doar zgârcenia acestora este cea care ameninţă unitatea europeană. Reuniunea extraordinară a Consiliului European s-a încheiat fără a se ajunge la o înţelegere pe marginea bugetului 2014-2020 al Uniunii Europene. Cu un eşec. Liderii UE nu au reuşit să ajungă la nicio înţelegere, Marea Britanie, Germania, Olanda şi Suedia susţinând că trebuie să existe reduceri bugetare mult mai însemnate decât cele prezentate în proiectul preşedintelui UE, Herman Van Rompuy. Remiză până după alegeri. Antonescu şi Ponta şi-au luat o mare ţeapă cu aceste negocieri. Dacă UE anunţa că ne-a tăiat vreun euro, ce tragedie ar fi fost pe la Antena 3, ce l-ar mai fi înfierat cei doi loseri pe Traian Băsescu că nu a luptat destul, că a făcut jocul doamnei Merkel, că a trădat interesul naţional etc. Dar aşa… ciocul mic şi joc de glezne. Mare, mare jale la Antenele mincinoase şi la uslamişti că nu mai pot bate stepul minciunilor. Dacă se ajungea la o înţelegere, urlau că Băsescu e de vină. Acum nu mai au ce urla în campania electorală. Amintiţi-vă de Hruşciov în anii ’60. Ce făcea ăla? Bătea cu sandaua în masă şi tropăia la ONU, sfidându-i pe „capitalişti”. Şi ce a obţinut? Ameninţarea cu declanşarea războiului nuclear. Măcar ăla reprezenta Uniunea Sovietică, putere, nu o ţărişoară ca România (buricul pământului, după mintea lui Ponta). Ca orice comunist “cu faţă umană”, Ponta se răţoieşte şi el la UE. Şi ce crede că obţine? Nimic, dacă va continua în halul ăsta. Din contră, o şi mai mare izolare a României. Neînţărcatul ăsta politic n-a învăţat nimic din experienţa Austriei, care a fost readusă “în formaţie” una-două. Când Europa e în recesiune, când au fost irosiţi ani grei şi munţi cu bani de numai să întinzi mâna să iei cu cinste, onoare, respect şi proiecte pe măsura unei Români cu diriginţi puşi doar pe stare şi apucare, incapabili să prezinte un proiect viabil de dezvoltare naţională, nu avem decât să plângem felul în care ne-am compromis. Adică, foaie verde foi ca plopu’, mamă, iar ne-am… irosit norocul. Pe când Marea Britanie este împinsă de însăşi laburişti pentru reducerea participării europene, Franţa are probleme interne, Merkel e răzbită de criticile alor săi privind datul banilor ca-n fântână pentru o Europă incapabilă de reforme autentice şi favorabile unei dezvoltări eficiente şi durabile, Parlamentul României l-a trimis pe Băsescu să dea el cu veto, adică, să ne dăm foc la bagaje de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni. Puciştii vor iar să ne scoată din UE, fiindcă ăsta este obiectivul complotului organizat de uslamişti şi vina să cadă pe preşedintele Băsescu. Preşedintele, însă, nu le-a făcut jocul şi, ca urmare, trupele lui Voiculescu din Parlamentul Grivco aşteaptă ordinul de suspendare a preşedintelui ales pentru a treia oară. Şi noi ce să facem? Război civil? Să ne ferească Dumnezeu! Trebuie să ne pregătim de pribegie, fiindcă ţara va fi probabil direcţionată de securişti, ajutaţi de hoţi, plagiatori, şarlatani şi prostime, spre EST. Dacă reuşeşte complotul. A venit vremea vacilor slabe pe mapamond şi asta ne găseşte flămânzi, goi, blindaţi de datorii şi cu diriginţi puşi pe japcă. Toate condiţiile sunt reunite ca să ne declarăm, încă o dată, oameni fără de noroc. Dar nu-i bai! Arta supravieţuirii la noi este nu o artă minoră ci poate singura cu care suntem înzestraţi unanim genetic. N-o fo’ să fie! În loc de bunăstare şi de încredere în viitor, iată că vechiul adagiu ne revine pe masă în chip de felul întâi, doi şi desert: bea Grigore agheasmă!
ROMEO POPESCU