Ca întreaga populaţie a ţării, urmăresc ce s-a întâmplat pe eşichierul politic naţional şi nu îmi vine să cred. Nu aş fi bănuit niciodată că liberalii ar putea avea vreun acord politic cu Partidul Conservator (partid căpuşă, fost umanist, fost social-liberal etc.) al lui Dan Voiculescu. Speram să asist la o adevărată “revoluţie a bunului simţ”, după cum suna sloganul electoral al liberalilor de acum câţiva ani. Dar de unde? Ceea ce s-a petrecut de la tentativa de suspendare iniţiată de cei “322”, m-a dezamăgit şi dezgustat profund. Tăriceanu şi ai lui au întors oiştea partidului şi l-a direcţionat într-o direcţie total opusă şi greşită. Alianţa care a venit ca un anus împotriva naturii cu PSD, adică tocmai cu călăii partidelor istorice şi a României democratice şi moderne ce ar fi putut fi după 1990. De atunci încoace, PNL este un partid total debusolat care şi-a trădat practic electoratul şi care pare mereu în criză de idei şi mai ales de lideri. Încă din timpul ultimelor campanii, liderul Antonescu m-a dezamăgit. Căderea lui a fost liberă şi cred că nici el nu îşi mai aminteşte de sloganul lansat. S-a convins că în România nu poate avea loc o astfel de revoluţie pentru că nimeni nu îşi doreşte “bun simţ”? E înspăimântător! Vom avea un an 2011 foarte interesant. Crin AntOnescu s-a transformat în Crin AntEnescu. Prin asocierea cu conservatorii, liberalii se îndepărtează de reforma morală pentru care PNL a militat în aceşti ani. Pentru prima dată în România, dar probabil şi în lume, acum se face vorbire deschis de un lucru ştiut, dar ţinut măcar ascuns: în politică (şi în dragoste – hai, şi în război) toate mijloacele sunt permise. Oare aşa trebuie să fie? Nu trebuie să existe principii, nu trebuie să existe moralitate, nu trebuie să te împiedici de nimicuri – totul este să vrei ceva, să ai cojones să obţii ce vrei, lăsând “moralii” să se lamenteze? Nu mă interesează dacă Crin a fost sau nu securist. Nici că Felix este. Nici că în PNL sunt, probabil, tot atâţi foşti politruci şi informatori ca şi în celelalte partide. Pentru mine contează doar că Crin şi PNL au acceptat ideea că pentru “victoria finală” orice mijloc este permis şi trebuie folosit. Aşa au început şi bolşevicii, aşa au început şi fasciştii. Dar măcar ei nu au afirmat acest lucru cu cinism. Nu spun aceste lucruri din teamă, speriat de noua alianţă. Exista alianţa Opoziţiei, chiar dacă nu era legalizată. Există, de la alegeri, de dinainte. PDL-ul nu va pierde datorită vreunei Opoziţii – ci datorită tâmpeniei proprii. Personal cred că un viitor sondaj, dacă va fi corect făcut, va arăta o mare cădere a PNL. Cum PSD are puterea să se ţină deoparte (dar îl are pe Ponta la remorca lui Antonescu…!), ei vor fi cei mai siguri câştigători la viitoarele alegeri. Poate singura calitate a PSD este că ei sunt întotdeauna aceiaşi. Din ’90 nu s-au schimbat un milimetru. Când lumea vrea “reîntoarcere la bunele vremuri”, atunci când nu munceai şi Statul avea grijă de tine, îi realeg. Când s-au săturat de “ciorba re-re-reîncălzită”, aleg pe alţii – ei rămânând însă principalul partid de Opoziţie. Trăim clipele în care (cel puţin) o parte a populaţiei consideră că orice mijloc este permis. O alianţă e un fleac, domnilor liberali. Ce aţi zice dacă Crin ar fi nevoit să ucidă pe cineva (nu pe Băsescu!)? Dacă PNL ar trebui să ucidă 10, sau 20, sau 50 de oameni – doar pentru a aduce “fericire” României? Care “mijloc” nu mai poate fi folosit, în concepţia voastră? Mi-e absolut scârbă şi regret că nu mi se oferă ca alternativă posibilitatea de a vota legionarii, comuniştii sau, la naiba, pe Ceauşescu. Ei măcar ar găsi vorbe frumoase să îmi spună de ce propun vreo soluţie imorală… Nu ştiu dacă să mă bucur sau să-mi pară rău. Parcă totuşi îmi pare rău. Se vede treaba că încă şchioapătă zdravăn democraţiile de partid pe la noi şi, pe cale de consecinţă şi democraţia ţării. În timp ce Varujan Vosganian s-a plâns că liderii partidului nu au fost consultaţi şi că au aflat de alianţă de la televizor, Adriana Săftoiu şi-a criticat şeful de partid, despre care a afirmat că „nu vrea să înlocuiască un sistem, ci duce o luptă personală cu un om”. Apoi, Ludovic Orban, revoltat de autocraţia şefului său şi de alianţa făcută, în prostia lui, a spus o vorbă înţeleaptă, plină de adevăr şi sens: “Poţi să faci orice alianţă din lume, combinaţii etc., dar dacă alianţa parlamentară rămâne, nu putem face decât pe… noi!”. După ce a aşteptat ca cei patru opozanţi ai alianţei să-şi termine intervenţiile, Crin Antonescu i-a atacat pe fiecare pe rând. În timp ce lui Vosganian i-a cerut să-şi dea demisia, dacă nu vrea să-i accepte hotărârile şi lui Orban că opiniile sale nu mai contează, Antonescu s-a contrat dur şi cu Adriana Săftoiu. Replica fostei consiliere prezidenţiale nu s-a lăsat aşteptată şi a fost mai dură decât a tuturor celorlalţi. Iar “Porumbacu” a zbierat: „Aici, în PNL nu este democraţie, nimeni nu mişcă în front”. Păi, ce Partid Liberal este ăsta? Şi cine ne vorbeşte nouă de democraţie? Ferească Dumnezeu să ajungă un frustrat megaloman ca ăsta Preşedintele României că o să rămână ţara asta nelocuită. Un analist mai atent ar deduce faptul că PNL pierde o bună bucată din electoratul “deştept” care nu înghite explicaţia “în interes naţional” a cooperării PNL cu PC. Şi, până la urmă, de ce a făcut-o? La televiziuni sunt permanent membrii PNL, Crin e răsfăţat atât de Realitatea cât şi de Antene. Atunci pentru ce? Cum dau la electoralul liberal discuţiile avute cu cei patru liberali răzvrătiţi în şedinţa biroului politic? Răspunsul este simplu. AntEnescu îi (ne) consideră proşti şi crede că având mai mult timp de “emisie” ne poate duce, pe toţi, cu preşul, mai uşor. Mare greşeală! Alianţa conservator-liberală este o gogomanie politică, un eclectism ideologic conflictual şi ridicol, o adunătură de desperados care vor să se “ciolănească” şi ei. Se va reface “Patrulaterul roşu”? Pentru românii de azi, cu economia şi năravurile lor, liberalismul este cea mai contraindicată formă de risipă naţională şi entropie dezintegratoare.
Romeo Popescu