Motto: În sfârşit, sunt şi eu de acord cu Victor Ponta, au şi serviciile secrete demnitatea lor, nu acceptă orice papagal ca ofiţer sub acoperire
Pornit ca o mare vâlvătaie, scandalul ofiţerului acoperit care candidează la preşedinţia ţării se stinge, nedescoperit şi neacoperit cu dovezi. Cu mai puţin de o lună în urmă, preşedintele Traian Băsescu a susţinut că printre candidaţii anunţaţi la prezidenţialele din noiembrie s-ar afla un politician care „a aparţinut de alte instituţii” (servicii secrete) fără a menţiona acest detaliu în CV-ul lui oficial, subtil, făcându-se trimitere la premierul Ponta.
Ideea nu este nouă, pentru că senatorul Valer Marian a prezentat în plenul Senatului, la temă, încă din luna septembrie a anului trecut, o interpelare adresată acestuia, conţinând întrebări legate de viaţa sa, cu referinţe exacte la diverse momente din viaţa acestuia. La scurt timp după ce a lansat întrebările, senatorul Marian a fost exclus din grupul Partidului Social-Democrat. După ce a tăcut timp de un an de zile, acuzatul a răspuns doar la întrebarea cu „acoperirea”, negând insinuarea celor care arată cu degetul spre el, menţionând că toţi demnitarii români au fost supuşi unui control obligatoriu de către CNSAS şi că el nu poate fi acesta.
Cei care studiază arhivele serviciilor de informaţii, după cum se ştie, nu fac verificări decât pentru perioada ante ’89 şi de aici rezultă compatibilitatea post-decembristă a funcţiilor unor persoane aflate în cauză. În anul revoluţiei, Ponta avea 17 ani, excluzându-se, astfel, racolarea sa. Dar după…? În acelaşi timp, serviciile, sunt obligate prin lege să nu divulge identitatea membrilor sau a colaboratorilor lor. Pe de altă parte, legislaţia românească, privind interdicţia deţineri de funcţii politice pentru membrii sau colaboratori, se referă numai la cei activi, nu şi la cei ieşiţi din sistem. Cu alte cuvinte, chiar dacă preşedintele ar fi ştiut, nu i-ar fi putut interzice accesul la funcţie niciunui candidat desemnat de majoritatea parlamentara, fără să încalce Constituţia.
De altfel, nici acum preşedintele nu a susţinut că ar avea vreo posibilitate să blocheze vreun candidat, domnia sa cerând doar încunoştinţarea electoratului, atât şi nimic mai mult. Se pune, totuşi, întrebarea dacă preşedintele are dreptul să facă publică situaţia personajului cu pricina. Da, are acest drept şi ca argument, luaţi în considerare cazul lui Cristian Diaconescu, fost ofiţer activ în serviciul de contra-informaţii externe al SIE. Practic, preşedintele a solicitat un tratament egal pentru toţi candidaţii declaraţi până acum. Oare, cetăţeanul român care are calitatea de ofiţer acoperit are dreptul sau are voie să divulge respectiva calitate? Nu cumva prin asta ar încălca jurământul militar? Evident că DA.
Pe fond, devine de înţeles că nu vom afla nimic despre nici unul dintre presupuşii ofiţeri acoperiţi. Să fi fost Ponta acel ofiţer sub acoperire, am fi avut şi noi măcar un indiciu că tipul are minime abilităţi intelectuale. Dar se vede treaba că diriguitorii de la servicii i-au evaluat corect potenţialul şi au decis să evite riscul de a se pricopsi cu un astfel de „cadru”. Observ că mulţi politicieni şi jurnalişti îl atacă pe Preşedinte şi îi sugerează să nu divulge numele! Ori fi cu musca pe căciulă? Dar nimeni nu conştientizează că există lege care interzice unui om al serviciilor să facă parte dintr-un partid politic. Ştiind asta, omul Serviciilor, sfidează legea şi se vrea şi candidat la preşedinţie…
P.S.: Am convingerea că Traian Băsescu nu a făcut declaraţiile fără ştirea şefilor serviciilor din România. Amintiţi-vă de declaraţia lui Meleşcanu cu dorinţa de-a intra în campania pentru prezidenţiale pentru că ştie foarte multe despre oamenii politici. Nu ştiu dacă este bine sau rău, dar Preşedintele spune ceea ce aceşti şefi de servicii nu pot să facă.