Spuneam că proiectul iniţial al supratraversării a fost modificat în ultimele zile ale jumătăţii de mandat 2010-2012 de la Primăria Râmnicului. Nu-mi dau seama dacă se dorea cu adevărat o simplificare, o reducere de costuri sau avea doar iz electoral. În orice caz rapiditatea apariţiei lui poate fi o scuză pentru faptul că noul proiect nu corespunde tuturor condiţiilor cerute de o asemenea complexă construcţie edilitară. Este adevărat că proiectul iniţial era scump cu cele 5 bretele, că toată distribuţia circulaţiei autovehiculelor avea loc numai la cote supraterane (execuţie deosebit de grea) şi prevedea nişte curbe lipsite de supleţe care necesitau exproprieri de terenuri aparţinând unor persoane de vază din oraş. Dar asta nu înseamnă că reducerea numărului de bretele de la cinci la trei şi a suprafeţelor expropriate îţi dă dreptul să anulezi legătura (obligatorie în opinia mea) între două mari artere de circulaţie N. Titulescu şi Libertăţii şi să nu ai nici o soluţie de supratraversare pentru traficul greu. Nemaivorbind de faptul că neexecutarea străzii de legătură dintre bulevardul Tudor Vladimirescu şi Nicolae Bălcescu fără de care toate autovehiculele ar ajunge în centrul oraşului, traseele şicanate, înghesuite şi foarte complicata soluţie tehnică de realizare a racordului dintre grinda veche a podului de peste Olt şi breteaua de legătură cu strada Remus Bellu (găselniţă centrală a „soluţiei revoluţionare”) sunt minusuri de fond ale acestei variante.
Aşadar edilii aleşi de râmniceni în iunie 2012 împreună cu specialiştii lor (unii chiar sunt de marcă) au găsit la Primărie două proiecte: cel aparţinând Planului Urbanistic Zonal care răspunde tuturor cerinţelor şi avea toate avizele şi aprobările dar care era într-adevăr cam scump, cu exproprieri cât cuprinde, dar şi cu unele soluţii de racordare neduse până la capăt, precum şi o variantă mai ieftină dar, să-mi fie scuzată expresia, proiectată cam pe genunchi de specialiştii administraţiei care tocmai îşi încheiase mandatul. Ce au făcut noii administratori ai urbei noastre? S-au pus pe treabă şi au adus îmbunătăţiri soluţiei iniţiale pentru că aceasta fusese cea mai completă. Şi eu unul cred că au reuşit. Noua variantă, aprobată, finanţată şi în execuţie avansată la această dată, a respectat toate relaţiile şi condiţiile din proiectul iniţial al PUZ-ului, reducând totodată numărul de bretele cu mai mult de jumătate (de la 5 la 2) şi micşorând sensibil costurile exproprierilor deşi a păstrat execuţia legăturilor dintre cartierele Nord, Traian şi Ostroveni prin supratraversarea căii ferate. A corectat de asemenea inadvertenţa tehnică a necorelării cotelor străzii Maior V. Popescu cu rampa supratraversării şi, un lucru foarte important, a coborât multe din lucrări la nivelul terenului făcând astfel posibilă etapizarea şi ieftinirea lor.
În concluzie necesara şi importanta lucrare de supratraversare a căii ferate în dreptul bulevardului Tudor Vladimirescu este rodul efortului mai multor administraţii municipale. În acelaşi timp trebuie să recunoaştem că soluţia actuală are raportul cost/calitate cel mai scăzut şi că denigrarea ei nu onorează în vreun fel lupta politică acerbă care se desfăşoară, din păcate, în acest moment în Consiliul municipal al Râmnicului.
N.B.: Cred că postarea pe site-ul Primăriei Râmnicului a planurilor de situaţie cu toate cele trei variante analizate mai sus ar limpezi definitiv toate şuşotelile răuvoitoare la adresa vechiului vis al râmnicenilor: să nu mai aştepte la barieră!