Românul rural este cel mai predispus mitei electorale. Mai ales dacă gradul lui de sărăcie creşte exponenţial cu abilitatea de manipulator a candidatului. Românul rural face politica la cârciumă, la nea Sile, unde vorbeşte liber şi dezinvolt despre cei trei candidaţi din colegiul lui. Să nu-l credem prost şi dezinformat, dimpotrivă, ştie bine toate dedesubturile şi itinerariile trasate de pretendenţi.
Dialog strict autentic la o cârciumă pe DN 67.
„Gică, mai dă şi tu una mică. Ai auzit că adusă ăla arabi acilea?”
„Aha, da mă, cică vrea să ne ia oile şi caprele la ei acolo, că, ai dracu’, ăştia mâncă numai carne proaspătă de miel. Nu porc. Ăla a lui Dan Diaconescu, îl adusă, îmi scapă acum numele… ăla cu faţă de copil.”
„A, tu ţii cu ăsta care fu primar de Horezu. E băiat cumsecade, dar îţi spui eu că tot Vlădoiu iese, nu că aş ţine eu cu ăsta, dar ăla al tău e de la pedeleu, d-ai lui Udrea şi Băsăscu şi nu îi mai vrea românul”, mai continuă el dând pe gât ţuica.
Când trece caravana omul iese la poartă. Iese ca la nuntă, botez sau înmormântare. Ies babele, unele sărmanele în ciomag şi pun mâna streaşină la ochi. Au figura aia clasică, clişeu fotografic, faţa cu riduri, orbite pierdute şi mestecă continuu cu bărbia de jos fiindcă nu mai are dinţi.
„Cine sunt maică ăştia?” întreabă băbuţa, stând sărmana cu broboada pe cap, cu un jerseu mâncat pe la coate. Lângă ea un motan alb cu negru se mângâie de cizmele de cauciuc, cu coada ridicată.
„Ăştia sunt de la useleu”, strigă de peste drum o altă ţaţă ceva mai tinerică.
„Care sunt ăia?”
„Ai lui Iliescu cu liberalii, uite că e şi dom primar cu caravana. Uite şi pe Cîlea. Să trăiască dom preşedinte, bine aţi venit pe la noi!”
Şi se face mol, cum se spune la rugby, în fața porții. Toată lumea pe capul lui Cîlea cu asfaltările, cu apa, cu podul, cu pământul, cu alunecările, cu tineretul. Au uitat de candidat.
Caravana trece din poartă în poartă. E frumos, se glumeşte, unele fete sunt venite de la oraş e şi ofle şi ofsd. Au pantofi cu toc, unele sunt coafate altele nu.
Ieri au fost cei de la ARD. Prin satul celălalt. Se mai văd prin unele curţi nişte „inimi” pe jos. Ce-i drept cam puţine. Caravanele de la ARD sunt timide, se simt musafiri, se apropie ezitant de oameni, de parcă le-ar fi teamă să nu cumva să şi-o ia. Dar oamenii de la ţară sunt ok, sunt curioşi, sunt tot la fel ieşiţi în poartă ca la colindeţi. Pe fostul primar îl cunosc, l-au mai văzut la televizor.
„Ce înalt e!” zic nişte fete de la o casă cu mulţi meri în faţă, din care nu au apucat să cadă toate frunzele şi nici nu au fost culeşi. Candidatul ARD vorbeşte mai curajos cu oamenii, deşi are în ochi regretul sau eşecul din vară. Cei din caravana ARD fac pronosticuri, toţi speră un 6 – 3, dar din păcate nu-l includ şi pe Cristi, deşi „voturi în zona Horezu ar lua”.
Caravana USL trece prin faţa cârciumii lui nea Sile. Au ieşit afară muşteriii. Unul, altoit rău, strigă un „Să trăiiiiiţi!” Prelungit, metalizat acel „i”. Unul din caravană face o glumă „Nu cumva bine?” Omul cu berea într-o mână, se ia cu mâna cealaltă de cap, căinându-se: „Aoleo, nici prin cap nu mi-a trecut. Am fost primul la refe… rere… rete, referendum” – zice legănându-se. Sile stă şi şterge paharele la tejghea, acolo în spate şi se uită cum trece caravana. Ieri au fost arediştii, azi useliştii, mâine or veni ai lui Elodia. „Ia mai dă-i dracu pe toţi, că numa gura e de ei”, zice el şi se uită la Getuţa, vânzătoarea, cum face calcule pe un caiet mic de matematică. După caravane se iau copiii. Ei se ţin scai şi după nunţi, botezuri şi înmormântări. Dar acum o să ia pixuri, brichete, fulare şi cam atât.
VLAD SOARE