Ana-Maria Stan a absolvit Facultatea de Asistență Socială din cadrul Universității „Lucian Blaga” Sibiu în anul 2018. Lucrează de patru ani în domeniul protecției copilului, iar în prezent este asistent social practicant la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea. Se consideră o femeie puternică, ambițioasă și plină de energie, mereu în căutarea echilibrului dintre carieră și familie. Ca asistent social își dorește să ajute oamenii, să fie sprijin pentru cei care au nevoie și să lupte pentru dreptate. Îi place să găsească soluții, să se implice și să facă o diferență în viața celor pe care îi ajută.
”Sunt o luptătoare, atât în profesie, cât și în viața de zi cu zi, și știu că fiecare efort pe care îl fac contează.”
Reporter: Din ce motiv sau motive ai ales să devii asistent social?
Ana-Maria Stan: Am ales să devin asistent social deoarece am o dorință profundă de a ajuta oamenii aflați în situații dificile și de a contribui la îmbunătățirea vieții acestora. Cred cu tărie în importanța solidarității și a sprijinului oferit celor vulnerabili, fie că este vorba despre copii, persoane în vârstă, familii aflate în dificultate sau persoane cu dizabilități.
Profesia de asistent social îmi oferă oportunitatea de a face o diferență reală în comunitate, de a lupta pentru dreptate socială și de a sprijini oamenii să își recapete independența și demnitatea. Alegerea acestei cariere a fost ghidată atât de valorile mele personale, cât și de dorința de a aduce schimbări pozitive în societate.
Rep. : Care sunt cele mai mari provocări ale profesiei de asistent social?
A.M.S.: Profesia de asistent social este una nobilă, dar vine și cu multe provocări. Printre cele mai mari dificultăți se numără lipsa resurselor financiare și materiale, pentru că multe instituții și organizații de asistență socială funcționează cu bugete limitate, ceea ce face dificilă oferirea unui sprijin adecvat beneficiarilor. Iar lipsa fondurilor poate duce la servicii insuficiente, la lipsa personalului calificat și la dificultăți în implementarea programelor sociale. Apoi, complexitatea cazuisticii duce la dificultatea de a obține rezultate imediate deoarece multe probleme sociale, cum ar fi sărăcia, violența domestică, dependențele sau abandonul familial, sunt complexe și nu au soluții rapide. Asistenții sociali trebuie să lucreze pe termen lung și să gestioneze cazuri dificile, unde schimbările apar greu și uneori nu se văd imediat. Nu în ultimul rând aș menționa volumul mare de muncă și stresul emoțional fiindcă asistenții sociali au de-a face zilnic cu povești de viață dramatice, ceea ce poate duce la epuizare emoțională, iar implicarea profundă în problemele beneficiarilor poate genera stres și anxietate.
- Rep.: A avut impact această profesie asupra personalităţii tale?
A.M.S.: Da, meseria de asistent social a avut un impact semnificativ asupra personalității mele, ajutându-mă să mă dezvolt atât profesional, cât și personal. Interacțiunea zilnică cu oameni care se confruntă cu dificultăți m-a ajutat să dezvolt o empatie autentică. Am învățat să privesc dincolo de aparențe și să înțeleg mai bine suferințele și nevoile celor din jur. Munca în domeniul asistenței sociale m-a învățat să fiu mai răbdătoare și să accept că schimbările importante nu se întâmplă peste noapte. Am dezvoltat reziliență emoțională, reușind să gestionez mai bine stresul și momentele dificile. Am devenit mai bun în ascultarea activă și în exprimarea clară a ideilor. Comunicarea eficientă este esențială în această profesie, deoarece trebuie să interacționez cu persoane vulnerabile, colegi, autorități și organizații diverse. Fiecare zi aduce situații noi și imprevizibile, iar această meserie m-a învățat să iau decizii rapide, dar bine gândite, având mereu în vedere impactul asupra beneficiarilor.
- Rep.: Cum îți echilibrezi munca şi viața personală?
A.M.S.: Echilibrarea profesiei de asistent social cu viața de familie este o provocare, dar am învățat câteva strategii esențiale pentru a menține acest echilibru. Deoarece munca de asistent social poate fi solicitantă emoțional, încerc să nu aduc problemele de la serviciu acasă, și odată terminată ziua de lucru, mă concentrez pe familie și pe activitățile care mă relaxează. Totodată, încerc să îmi organizez programul astfel încât să petrec timp de calitate cu familia. Pentru a evita epuizarea profesională, mă asigur că îmi iau pauze regulate și că am activități care mă destresează, cum ar fi sportul, lectura sau plimbările. Cred că o stare de bine personală mă ajută să fiu prezent și implicat atât în muncă, cât și în familie. De asemenea, împărtășesc cu familia provocările și satisfacțiile muncii mele, astfel încât să mă înțeleagă mai bin, sprijinul lor fiind esențial pentru a putea face față stresului profesional. Deși empatizez cu beneficiarii, învăț să nu las problemele lor să îmi afecteze profund viața personală, iar această detașare controlată îmi permite să fiu mai eficientă, fără să îmi neglijez familia.
- Rep: Ce mesaj le transmiți asistenţilor sociali şi viitorilor asistenţi sociali?
A.M.S.: Le transmit asistenților sociali că au ales o profesie nobilă, dar și extrem de provocatoare. Asistența socială nu este doar o meserie, ci o misiune care cere dedicare, empatie. În fiecare zi veți întâlni oameni care au nevoie de sprijin, de înțelegere și de cineva care să le ofere speranță.
Vă admir pentru puterea și răbdarea cu care luptați pentru drepturile celor vulnerabili. Știu că uneori este greu, că există momente de frustrare și neputință, dar fiecare gest de ajutor pe care îl oferiți poate schimba o viață. Căutați sprijin, colaborați cu colegii și nu renunțați la motivația care v-a adus în acest domeniu!
Dacă vă doriți să urmați această carieră, să știți că veți avea parte de provocări, dar și de satisfacții imense. Pregătiți-vă să ascultați, să înțelegeți și să acționați cu profesionalism. Veți învăța că o simplă vorbă bună poate schimba mentalități, iar o intervenție bine făcută poate salva un destin. Aveți curaj, învățați în permanență și nu uitați că fiecare efort depus contează!
Fiți puternici, fiți empatici și nu uitați că schimbarea începe cu voi!
