Justiția din România reușește, din nou, să transmită cetățenilor un mesaj periculos: legea nu e aceeași pentru toți. Omul de afaceri Vladimir Ciorbă, cercetat pentru cinci infracțiuni grave în dosarul Nordis, a scăpat pentru a doua oară de controlul judiciar și are acum libertatea de a părăsi țara.
Curtea de Apel București a decis definitiv să admită plângerea formulată de Ciorbă împotriva prelungirii măsurii preventive dispuse de procurori. O situație care ridică mari semne de întrebare despre modul în care funcționează justiția, despre puterea pe care o au inculpații cu resurse financiare și conexiuni politice, dar și despre fragilitatea statului de drept atunci când în fața instanțelor se află oameni „cu greutate”.
Reamintim că Vladimir Ciorbă și soția sa, fosta deputată PSD Laura Vicol, sunt cercetați pentru constituirea unui grup infracțional organizat, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălare de bani, evaziune fiscală și înșelăciune. Fapte de o gravitate extremă, care, în mod normal, ar justifica măsuri preventive ferme. În schimb, realitatea din sălile de judecată arată exact opusul: rețineri de scurtă durată, eliberări rapide și ridicări succesive ale controlului judiciar.
Această clemență vine într-un moment în care mii de români își văd viețile ruinate după ce au investit bani în ansamblurile promise de Nordis – șantiere abandonate, apartamente plătite dar niciodată livrate și un haos financiar în jurul unei companii care părea de neclintit. Mai mult, investigațiile jurnalistice au arătat cum rețeaua Nordis a funcționat pe muchia legalității, protejată politic și întreținută de conexiuni cu zona interlopă.
În fața acestor realități, deciziile Curții de Apel București nu pot fi citite altfel decât ca o nouă demonstrație a dublului standard din justiția românească. Pentru cetățenii obișnuiți, dosarele se târăsc ani la rând, pedepsele sunt dure și pline de umilințe. Pentru afaceriștii cu influență, regulile se rescriu din mers.
Cazul Ciorbă–Vicol arată, încă o dată, că România nu a depășit etapa justiției „telecomandate”, în care libertatea și dreptatea par să fie bunuri negociabile. Iar cât timp deciziile de acest tip continuă, încrederea cetățenilor în stat și în lege se prăbușește.