O decizie istorică adoptată de Guvernul României, la inițiativa Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, pune capăt unei practici îndelung criticate: plata indemnizațiilor pentru membrii Autorităților Teritoriale de Ordine Publică (ATOP).
Anunțul a fost făcut de ministrul Cseke Attila, care a explicat că măsura va reduce costurile administrației publice locale cu nu mai puțin de 22 de milioane de lei anual, începând cu 1 august 2025. „Este prima măsură concretă pentru reducerea costurilor administrative, după învestirea noului Guvern”, a declarat ministrul, subliniind necesitatea unei administrații mai eficiente și mai responsabile față de cheltuirea banului public.
Decizia este cu atât mai binevenită în județe precum Vâlcea, unde ATOP-ul local a fost adesea perceput mai degrabă ca o platformă de recompensare politică, decât un for activ de supraveghere a activității forțelor de ordine.
Conform legii, ATOP este o autoritate consultativă care ar trebui să vegheze la respectarea ordinii publice, să monitorizeze activitatea Poliției și să formuleze propuneri concrete pentru îmbunătățirea siguranței cetățenilor. În practică însă, mai ales în cazul membrilor desemnați ca reprezentanți ai comunității, activitatea s-a redus, în cele mai multe cazuri, la prezența formală la câteva ședințe pe an și semnarea unor documente deja redactate.
Un exemplu grăitor este Lăstun Bogdan-Paul, unul dintre „reprezentanții comunității” în ATOP Vâlcea, care, potrivit declarației de avere din 2024, a încasat 41.449 lei într-un singur an – aproximativ 3.454 lei/lună – pentru o activitate care, cel puțin la nivel public, este aproape invizibilă.
De altfel, lipsa de transparență a activității ATOP, lipsa unor rapoarte publice consistente și absența unor inițiative clare din partea membrilor săi alimentează suspiciunea că aceste funcții sunt, de fapt, sinecuri mascate, fără beneficii reale pentru cetățeni.
În acest context, eliminarea acestor indemnizații nu doar că aduce economii semnificative, ci deschide și oportunitatea unei redefiniri a rolului ATOP, în care motivația membrilor să devină una autentic civică, nu financiară.
Rămâne de văzut câți dintre acești „reprezentanți ai comunității” vor mai fi dispuși să își asume responsabilitatea participării fără remunerație, iar pentru cetățeni, acesta poate fi un bun prilej să reevalueze legitimitatea și relevanța acestor numiri.
Inițiativa Ministerului Dezvoltării merită aplaudată, fiind nu doar o măsură de austeritate, ci și una de curățare morală a unei zone gri din administrația publică, unde banii publici au fost cheltuiți ani la rând pe tăcere și pasivitate.