Promisiunile de reformă ale Guvernului devin, lună de lună, o glumă proastă pe banii contribuabililor. În timp ce miniștrii vorbesc despre eficientizare, restructurare și reducerea aparatului bugetar, cifrele reale arată exact contrariul: statul român continuă să angajeze în ritm susținut.
Potrivit datelor oficiale publicate de Ministerul Finanțelor, în luna iunie 2025, numărul bugetarilor a crescut cu încă 234 de persoane, comparativ cu luna precedentă. Totalul posturilor ocupate în instituțiile publice a ajuns la 1.305.595, confirmând ceea ce românii simt deja pe pielea lor: Guvernul spune una și face alta.
Este deja o rețetă clasică: întâi se vorbește despre austeritate, apoi se pompează angajări în instituțiile centrale. Peste 800 de noi posturi au fost adăugate în administrația publică centrală doar în luna iunie. Între timp, administrațiile locale, acolo unde contactul cu cetățeanul este direct, pierd personal. Un paradox care explică parțial de ce coada de la ghișeu e tot mai lungă, în timp ce birourile din ministere se tot înmulțesc.
Cine se umflă pe spinarea bugetului?
Ministerul Afacerilor Interne este campionul lunii iunie, cu peste 1.300 de angajări noi, în timp ce Educația, Sănătatea și Finanțele pierd oameni. Să fie polițiștii și jandarmii nou-angajați soluția Guvernului la problemele din învățământ sau sănătate? Sau doar o altă formă de fidelizare a aparatului birocratic?
În timp ce aceste cifre aruncă în aer orice discurs despre „slăbirea statului obez”, premierul și miniștrii fac turul televiziunilor promițând reforme structurale. Însă cu fiecare lună în care numărul posturilor crește, devine tot mai evident că nu asistăm la o reformă, ci la o cosmetizare a realității.
Populația activă din mediul privat – cea care susține acest sistem prin taxe și impozite – privește neputincioasă cum salariile bugetarilor cresc, numărul angajaților la stat crește, iar deficitul bugetar explodează. Orice tentativă de reformă reală este înecată în populism și interese politice.
În mod ironic, România este singura țară din regiune în care criza economică este tratată cu suplimentări de posturi la stat, în timp ce sectorul privat îndură tăieri, insolvențe și restructurări. Această direcție este nu doar nesustenabilă, ci și periculoasă. Se construiește un aparat bugetar tot mai numeros, tot mai bine plătit, dar tot mai puțin responsabil.
Când promisiunile devin simple lozinci, iar cifrele contrazic faptele, întrebarea nu mai este „cât mai putem susține acest sistem?”, ci „cine mai are curajul să-l oprească?”