Romsilva – simbolul falimentului instituțional ascuns în păduri tăiate și bonusuri necuvenite
Ministerul Mediului a scos, în sfârșit, praful de pe unul dintre cele mai toxice dosare din administrația publică românească: Romsilva. După ani de complicități și mușamalizări, controlul realizat de Corpul de Control al Ministerului a devoalat o realitate grotescă: pădurile sunt în declin, dar angajații care le-au gestionat dezastruos au fost răsplătiți cu prime grase și calificative excelente.
Potrivit raportului, pierderile financiare sunt uriașe, iar în paralel s-au acordat bonusuri în valoare de 46 de milioane de lei în direcții silvice care au acumulat pierderi de peste 70 de milioane. Practic, eșecul a fost premiat sistematic, iar decizia de a sesiza Parchetul General vine tardiv, dar este inevitabilă.
Mai grav, controlul nu a vizat doar incompetența contabilă, ci și haosul generalizat în gestionarea fondurilor publice. De exemplu, Direcția Silvică Constanța a avut în 2024 cheltuieli de personal de aproape trei ori mai mari decât cifra de afaceri. O anomalie care, în orice stat funcțional, ar duce la demiteri în lanț și anchete penale, nu la „planuri de reformă” plasate în viitor incert.
Ministra Diana Buzoianu a vorbit despre „o cultură organizațională care nu mai servește interesul public”. Corect, dar întrebarea e: cine a permis acestei culturi să înflorească, să se perpetueze și să devină normă? Cine sunt beneficiarii acestui sistem corupt? Și de ce reforma vine abia acum, când jaful a fost complet, iar pădurile au fost ciuntite sub ochii tuturor?
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a devenit, de ani de zile, un colos scăpat de sub control, un stat paralel în care ineficiența, lipsa de transparență și interesele locale obscure s-au transformat într-o rețetă a impunității.
Raportul arată că între 2020 și 2024, zeci de milioane s-au evaporat în direcții silvice cronice în pierdere. În tot acest timp, pădurea – cea mai importantă resursă naturală a României – a fost sacrificată în numele unei „gestionări” care a însemnat doar birocrație, sinecuri și bani publici tocați fără remușcare.
În concluzie, această „sesizare a Parchetului” nu e o reușită, ci o datorie întârziată. Iar dacă nu se ajunge la demiteri, condamnări și restructurări reale, vom vorbi, din nou, despre o reformă doar în declarații. Pentru că în România, hoția organizată își zice „regie națională”.